Mesajul papei Francisc adresat Familiei vincențiene: Să dăm glas celor săraci din timpurile noastre

RV 28 sep 2017. În inima Familiei Vincenţiene este căutarea celor mai lipsiţi şi abandonaţi, având conştiinţa profundă că noi, după cum spunea Sfântul Vincențiu de Paoli, nu suntem ”vrednici să le prestăm serviciile noastre umile”: afirmă papa Francis în mesajul transmis Familiei Vincențiene la împlinirea a 400 de ani ai carismei. Mesajul pontifului evidențiază ”valoarea şi actualitatea sfântului Vincenţiu de Paoli” (1581-1660), care l-a întâlnit pe Isus, Bunul păstor, în persoana celor săraci. Aceștia erau în viziunea lui ”domnii și stăpânii” care trebuiau slujiți mai înainte de toate și mai presus de toate, pornind de la cuvintele Scripturii care pentru el au fost piatra de temelie a întregii existențe: ”Domnul m-a trimis să duc săracilor vestea cea bună” (Lc 4,18).

Prin misiunile predicate poporului și atenția față de formarea preoților, Sf. Vincențiu de Paoli s-a lăsat transformat de Duhul Sfânt într-un ”instrument care a provocat un elan de generozitate în Biserică”. El a întemeiat așa numitele ”Carităţi” pentru a se îngriji de cei mai nevoiaşi, având certitudinea că Isus şi săracii sunt comoara cea mai preţioasă şi că, aşa cum îi plăcea să repete, ”când mergi la săraci, îl întâlneşti pe Isus”. Acest ”grăunte de muştar” semănat în 1617 – a subliniat pontiful în mesaj - a făcut să răsară mai întâi Congregaţia Misiunii şi Societatea Fiicelor Carităţii, ramificându-se mai târziu în diverse instituţii şi asociaţii, pentru a deveni organizațiile care formează astăzi așa numita ”Familie vincențiană” (cf. Mc 4,31-32). În această privinţă, papa a evidențiat intuiţia sa profetică de a valoriza extraordinarele capacităţi feminine, apărute în fineţea spirituală şi sensibilitatea umană a sfintei Luiza de Marillac.

”Vă urez ca acest an de mulţumire adusă Domnului şi de aprofundare a carismei”, scrie papa Francisc în lungul său mesaj, ”să fie o ocazie de a vă alimenta de la sursă, pentru a vă răcori la izvoarele spiritului originar. (…) Veţi duce aceeaşi prospeţime numai dacă vă îndreptați mereu privirea spre stânca din care a izvorât totul, Isus cel sărac, care cere să fie recunoscut în cel care este sărac şi fără glas”. ”Voi”, spune pontiful celor care formează Familia vincențiană, ”sunteţi chemaţi să ajungeţi la periferiile condiţiei umane, pentru a duce nu capacităţile voastre, ci pe Duhul Domnului, Părintele săracilor”. ”Mărturia Sfântului Vincențiu ne invită să fim mereu pe cale, gata să ne lăsăm surprinşi de privirea Domnului şi de Cuvântul său. Ne cere smerenia inimii, disponibilitate deplină şi umilinţă docilă”.

Mai mult, continuă pontiful, ”caritatea nu se mulţumeşte cu bunele obiceiuri din trecut, dar ştie să transforme prezentul. Acest lucru este cu atât mai necesar astăzi, în complexitatea schimbătoare a societăţii globalizate, unde anumite forme de pomană şi de ajutor, deşi sunt motivate de intenţii generoase, riscă să alimenteze forme de exploatare şi de ilegalitate şi să nu aducă beneficii reale şi durabile”. În același timp, exemplul Sf. Vincențiu ”ne îndeamnă să acordăm spaţiu şi timp celor săraci din timpurile noastre, să ne însuşim gândurile şi greutăţile lor, pentru că un creştinism fără contact cu acela care suferă devine un creştinism neîntrupat, incapabil să atingă trupul lui Cristos. Să-i întâlnim pe cei săraci, să-i iubim și să le dăm glas pentru ca prezenţa lor să nu fie redusă la tăcere de cultura efemerului!”.

Papa și-a exprimat speranța ca cel de-al patrulea centenar al Familiei vincențiene și celebrarea Zilei mondiale a săracilor, din 19 noiembrie, să ajute în ”vocaţia de a-l urma pe Isus sărac”, devenind "tot mai mult şi mai bine semn concret al carităţii lui Cristos pentru cei din urmă şi cei mai nevoiaşi" şi reacţionând ”la cultura rebutului şi a risipei” (Mesaj pentru Prima Zi mondială a săracilor "Să nu iubim cu vorba, ci cu fapta" , 13 iunie 2017).

”Cer pentru Biserică şi pentru voi”, afirmă pontiful la finalul mesajului său, ”harul de a-l găsi pe Domnul Isus în fratele înfometat și însetat, în cel străin și despuiat de haine şi de demnitate, bolnav sau închis, dar şi îndoielnic, neştiutor, încăpăţânat în păcat, chinuit, ofensiv, morocănos şi deranjant. De a găsi, totodată, în rănile glorioase ale lui Isus vigoarea carităţii, fericirea seminţei care murind dă viaţa, rodnicia stâncii rănite din care izvorăşte apă, bucuria de a ieşi din sine şi a merge în lume, fără nostalgiile trecutului ci cu încrederea ancorată stabil în Dumnezeu, creativi în faţa provocărilor de astăzi şi de mâine pentru că, aşa cum spunea sfântul Vincenţiu, ”iubirea este creativă la infinit”.

(rv - A. Dancă)