Papa Francisc, la 'Sf. Marta': ”I care”, să fim buni cu ceilalți, nu ingenui

RV 22 iun 2017. Un păstor trebuie să fi plin de pasiune, să discearnă și denunțe răul: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată joi, 22 iunie 2017, în capela reședinței sale din Casa Sf. Marta. Comentând lecturile biblice ale Sfintei Liturghii din ritul roman sau latin (2Cor 11,1-11 și Mt 6,7-15), pontiful s-a oprit la cuvintele apostolului Pavel și a menționat exemplul dat de preotul italian Lorenzo Milani, la mormântul căruia s-a rugat acum câteva zile. Asemenea acestui paroh, a spus Sfântul Părinte, este necesar să ne îngrijim de aproapele, dar fără forme de bunătate ingenuă.

Pornind de la a doua Scrisoare a Sf. Apostol Paul către Corinteni, papa Francisc a subliniat caracteristicile pe care ar trebui să le aibă un păstor de suflete. Pontiful a găsit chiar în Sf. Pavel figura ”păstorului adevărat” care nu-și abandonează oile sale cum ar face un mercenar. Prima calitate indicată de Sfântul Părinte pentru un păstor este pasiunea. Trebuie să fie pasionat ”până la punctul de a spune oamenilor săi, poporului său: eu simt față de voi un fel de gelozie divină”. Păstorul este ”dumnezeiește gelos”. E vorba de o pasiune care devine aproape ”nebunie”, ”prostie” pentru poporul său. ”Aceasta este trăsătura pe care noi o numim zel apostolic: nu poți fi păstor adevărat fără acest foc interior”.

A doua trăsătură pe care papa o arată despre păstorul de suflete este faptul că acesta trebuie să fie ”un om care știe să discearnă”.
Papa Francisc: «Știe că în viață există seducție. Părintele minciunii este un seducător. Păstorul, nu. Păstorul iubește. Iubește. În schimb, șarpele, părintele minciunii, invidiosul este un seducător. Este un seducător care caută să îndepărteze de fidelitate, pentru că gelozia dumnezeiască a lui Pavel era pentru a-și conduce poporul la unicul mire, pentru a păstra poporul în fidelitatea față de mirele său. În istoria mântuirii, în Scriptură găsim de multe ori îndepărtarea de Dumnezeu, infidelitățile față de Domnul, idolatria ca și cum ar fi o infidelitate conjugală».

Păstorul de suflete, așadar, ”trebuie să știe să discearnă: să discearnă unde sunt pericolele, unde sunt harurile, unde este adevărata cale”. Aceasta ”înseamnă că însoțește oile întotdeauna: în momentele frumoase și în momentele grele, chiar și în momentele seducției, și le conduce cu răbdare la staul”.

A treia caracteristică: ”capacitatea de a denunța”.
Papa Francisc: «Un apostol nu poate fi ingenuu. ”Oh, ce frumos e, să mergem înainte, totul e frumos, să facem o sărbătoare, cu toții, totul este posibil…”. Pentru că trebuie să apere fidelitatea față de unicul mire, de Isus Cristos. Și el știe să condamne: acea concretețe, a spune ”așa ceva, nu!”, după cum părinții îi spun copilului când începe să meargă în patru labe și se apropie de priza de curent ca să pună degetele: ”Nu, asta nu! Este periculos!”. Îmi vine în minte acum îndemnul ”tucan en!” (nu atinge nimic - n.n.) pe care părinții mei și bunicii mi-l spuneau în momentele în care era un pericol”.

”Bunul Păstor”, a spus mai departe papa Francisc, ”știe să denunțe, cu nume și prenume”, după cum făcea întocmai Sfântul Pavel. Pontiful a revenit pentru câteva clipe la vizita efectuată zilele trecute la Bozzolo și Barbiana, unde a vizitat mormintele ”celor doi bun păstori italieni”. Vorbind de pr. Lorenzo Milani, a făcut referință la cuvintele care îl inspirau în efortul de educație a copiilor:
Papa Francisc: «”I care”. Dar ce înseamnă? Mi-au explicat: prin aceste cuvinte el voia să spună: îmi pasă, mă interesează. Învăța că lucrurile trebuie să fie luate în serios, împotriva moto-ului care era la modă în acel timp: ”nu mă interesează”, dar spus într-un limbaj pe care eu nu îndrăznesc să-l preiau aici. În acest fel îi învăța pe copii să meargă înainte. Să te îngrijești: ai grijă de viața ta și ”asta nu!”.

Este necesar a denunța chiar și ”ceea ce merge împotriva vieții tale”. De multe ori, a remarcat Sfântul Părinte, ”pierdem această capacitate de a condamna și vrem să ducem înainte oile un pic cu acea dorință de bine care nu este doar ingenuă”, dar chiar ”face rău”. Este acea ”formă de bine a compromisurilor”, folosită pentru ”a-și atrage admirația sau iubirea credincioșilor lăsând lucrurile să meargă înainte”. Apostolul Pavel, zelul său apostolic, pasionat, plin de râvnă: prima caracteristică. Omul care știe să discearnă pentru că știe ademenirea și știe că diavolul seduce – a doua caracteristică. Și un om cu capacitatea de a condamna lucrurile care fac rău oilor sale: a treia caracteristică. Pontiful a încheiat omilia cu o rugăciune ”pentru toți păstorii Bisericii, ca Sf. Paul să mijlocească înaintea Domnului pentru ca noi, păstorii, să putem avea aceste trei trăsături pentru a-l sluji pe Domnul”.

(rv – A. Gisotti - A. Dancă)