Paști 2017. Pastorala cardinalului Lucian Mureșan

RV 16 apr 2017. Învierea lui Isus transformă în mod radical istoria omenirii, chiar dacă rămâne un fapt supranatural care depășește putinţa noastră de înţelegere: afirmă cardinalul Lucian Mureșan, arhiepiscop major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, în scrisoarea pastorală la solemnitatea Învierii Domnului din acest an. ”Sărbătoarea Paştilor”, se notează în scrisoarea publicată de site-ul e-communio.ro, ”ne trece în fiecare an de pe malul postului şi al pocăinţei, la limanul bucuriei de a fi cu Dumnezeu cel Viu”.

Evanghelia, remarcă arhiepiscopul major, ne prezintă Învierea Domnului prin mărturia celor care sunt, într-un fel sau altul, prezenți: Maica Sfântă, Sfintele femei ce-L însoțesc pe drumul Calvarului, apostolii, fariseii, dregătorii și cărturarii, soldații romani și alte persoane. În ei ”ne putem oglindi și noi, regăsind părți mai luminoase sau mai obscure ale sufletului nostru, împreună cu inima noastră neîmpărțită sau frântă de păcatele și încercările acestei lumi. Împreună cu Maica Sfântă, putem aduce întreaga viață și toate aceste cioburi de suflet la picioarele Crucii, pentru a primi iertare, vindecare și mântuire”. Astfel, ”Nicodim, sutaşul roman și tâlharul cel de-a dreapta ne spun că nu există stare și condiție umană în care îndurarea lui Dumnezeu să nu ne poată ajunge. Să ne bucurăm așadar şi să ne veselim în această zi, fiindcă «aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul» (Ps. 117, 24) pentru noi. Nimeni nu este exclus, nimeni nu este marginalizat, vițelul este destul pentru ca nimeni să nu iasă flămând, precum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Cu toții devenim purtători ai biruinţei pe care Cristos a adus-o în lume cu moartea pe moarte călcând, înveșmântați  de biruința Mântuitorului, îmbrăcați în hainele iubirii şi ale iertării”.

”Biserica noastră Greco-Catolică”, afirmă cardinalul, ”știe bine ce înseamnă Calea Crucii și ce înseamnă răstignire și punere în mormânt. Precum Divinului Mântuitor, și Bisericii Lui porțile infernului i-au strigat: «Coboară-te de pe cruce»”. Episcopii greco-catolici morți în faimă de martiriu, mai spune prelatul, ”sunt sămânță de speranță, de iubire și de credință pentru noi, fiindcă au știut să se închine doar în fața Domnului. Au știut să se teamă doar de păcatul și de trădarea ce i-ar fi separat de El. Au câștigat cununa mărturisitorilor fără să le fie frică de cei ce știu să ucidă doar trupurile, dar sunt neputincioși în fața sufletelor mari. Mărturia lor este comoara noastră în fața morții și prin ei, Paștile noastre au o lumină în plus”.

”Provocarea pe care ne-o adresează Praznicul Învierii astăzi fiecăruia dintre noi, este cea descrisă în întâlnirea din grădina Învierii: Maria din Magdala Îl va confunda pe Domnul ei cu un simplu grădinar. În mod similar, doi ucenici în drum către Emaus nu Îl recunosc pe Isus cel Înviat în timp ce păşește cu ei pe cale, ci de-abia la frângerea pâinii. Cu aceeaşi «orbire» se confruntă şi cei şapte ucenici care, revenind la meseria lor de pescari, după o noapte întreagă de pescuit, zăresc un om pe ţărm, însă «n-au ştiut că este Isus», cu excepţia «ucenicului pe care îl iubea Isus», şi care, recunoscându-L, exclamă către Petru: «Domnul este!». Aflându-ne la acest punct, ne putem întreba: cum de ucenicii nu L-au recunoscut pe Domnul Înviat? Oare era înfăţişarea Lui aşa de schimbată încât nu se mai asemăna Învăţătorului cu care ei au vieţuit în tot acel timp? Răspunsul îl găsim în însăşi firea marii minuni a Paştilor. Învierea lui Isus transformă în mod radical istoria omenirii, însă rămâne în esenţa sa un fapt supranatural, misterios, transcendent, peste putinţa noastră de înţelegere”.

Așadar, continuă cardinalul Lucian în pastorala de Paști, ”pentru a-L recunoaşte pe Cristos cel înviat nu era de ajuns să-L fi cunoscut înainte, să fi străbătut cu El drumurile Palestinei, să-L fi ascultat propovăduind, sau să fi luat ultima cină împreună cu El. Nu! Era necesară pentru Maria Magdalena, pentru apostoli, dar şi pentru noi, un alt fel de înţelegere şi recunoaştere, o cunoaştere superioară, prin credinţă. Învierea Domnului, glorioasă şi totodată tainică, se adresează nu atât ochilor trupurilor noastre, ci ochilor credinţei: acea credinţă întărită prin Spiritul Sfânt în ziua de Rusalii, atunci când Apostolii vor primi curajul şi energia de a ieşi din ascunzişurile lor, de a înfrunta orice riscuri şi pericole, spre a-L propovădui pe Domnul Înviat”. ”Doar deschizându-ne viețile la glasul Celui care ne cheamă pe fiecare cu numele nostru, la fel ca pe Maria Magdalena, ne vom putea umple de bucuria credinţei, vestind cu însufleţire tuturor: Da, Domnul a înviat cu adevărat! Veniţi de luaţi bucurie!”, încheie pastorala de Paști cardinalul Lucian Mureșan, care alături de episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, mons. Claudiu, transmite tuturor ”bucuria pascală” a Învierii Domnului.

(rv – A. Dancă)