Paști 2017. Pastorala arhiepiscopului Ioan Robu

RV 16 apr 2017. Vestea învierii lui Cristos ”a marcat pentru totdeauna istoria umanității și istoria noastră. Este vestea vieții și a mântuirii. Nimic mai interesant și mai decisiv nu putem auzi în această viață”: afirmă arhiepiscopul mitropolit dr. Ioan Robu, al arhidiecezei romano-catolice de București, în pastorala de Paști de anul acesta publicată pe site-ul angelus.com.ro. În scrisoarea pascală, mons. Robu,  subliniază că noaptea de Paște, fiind o ”priveghere în cinstea Domnului” (Lc 12,42), îndeamnă creștinii să fie ”asemenea unor oameni care așteaptă ca Domnul să se întoarcă, pentru ca atunci când va veni, să-i afle priveghind și să-i așeze la masa lui”.

Arhiepiscopul Robu prezintă o adevărată mistagogie a celor patru momente care formează Vigilia pascală, urmând în scrisoarea sa practica Sfinților Părinți ai Bisericii care explicau pe înțelesul tuturor conținutul și semnificația misterului pascal și deschideau orizontul existenței creștine spre ”sărbătorile luminii veșnice”. Ceremonia luminii, proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, liturgia baptismală și liturgia euharistică exprimă împreună ”bucuria de necuprins a Bisericii ce primește vestea Învierii lui Isus, care înseamnă pentru tot omul trecerea de la moarte la viață”. Într-adevăr, după cum afirmă Sfântului Paul în Scrisoarea către Romani, «dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom și trăi împreună cu el, știind că Cristos cel înviat din morți nu mai moare, moartea nu mai are nicio putere asupra lui» (6,8-9). ”Marea veste pascală”, notează arhiepiscopul, ”găsește în cuvântul Apostolului o exemplificare foarte frumoasă. Cristos nu mai moare; nici noi nu vom mai muri. Viața a avut ultimul și definitivul cuvânt. Dar este și o atenționare importantă pe care nu trebuie să o neglijăm: este vorba de necesitatea de a muri cu Isus pentru a învia cu El. Există o foarte strânsă legătură între Post și Înviere, și aceasta, chiar în viața creștinului. Ca să ajungă la înviere, drumul sfințeniei pornește de la cruce. Iar crucea este iubirea trăită până la totala dăruire de sine lui Dumnezeu și aproapelui”. Evanghelia vigiliei pascale ”ne vorbește despre vizita la mormânt a femeilor evlavioase, mormânt care se dovedește a fi gol: «Știu că-l căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat precum a zis […] A înviat din morți și, iată, merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veți vedea» (Mt 28,5-7). Acest anunț a marcat pentru totdeauna istoria umanității și istoria noastră. Este vestea vieții și a mântuirii. Nimic mai interesant și mai decisiv nu putem auzi în această viață”.

Dar Vigilia pascală exprimă legătură profundă dintre ”misterul Paștelui și celebrarea euharistică. De aceea, Liturghia duminicală este numită Paștele săptămânii, zi în care este celebrată biruința lui Cristos asupra păcatului și a morții”. Făcând referință la Scrisoare apostolică a Sfântului Ioan Paul al II-lea „Dies Domini” (nr. 2), arhiepiscopul evidențiază că Învierea lui Cristos este „elementul prim pe care se sprijină credința creștină” (cf. 1Cor 15,14). ”De aceea, Biserica, aducându-și aminte de ziua învierii lui Cristos în toate duminicile, nu doar o dată pe an, caută să arate în acest astfel fiecărei generații cine este adevărata coloană vertebrală a istoriei, către care converg misterul originilor omenirii și destinul ei ultim”. ”Este îndreptățită, de aceea, să se spună, împreună cu autor creștin din antichitate, că „ziua Domnului” este „doamna zilelor”.

Dar duminica, ziua învierii lui Cristos, este totodată ziua ce revelează omenirii sensul timpului: ”nu are nicio legătură cu ciclurile cosmice, în funcție de care religiile naturale și cultura umană încearcă să ritmeze timpul, cedând eventual mitului eternei reveniri. Duminica creștină este cu totul altceva! Izvorând din Înviere, ea străbate timpul omului, lunile, anii, veacurile, ca o săgeată ce le pătrunde orientându-le spre ținta celei de-a doua veniri a lui Cristos. Duminica prefigurează ziua de apoi, cea a Parusiei, deja anticipată oarecum prin slava lui Cristos în evenimentul Învierii”, încheie arhiepiscopul mitropolit de București, mons. Ioan Robu scrisoarea pastorală la solemnitatea Învierii Domnului.

(rv – A. Dancă)