RV 13 mar 2017. ”În acea zi de 13 martie eu nu eram la Roma, eram
încă la Caracas”, spune într-un interviu la Radio Vatican cardinalul secretar de Stat
Pietro Parolin, care acum patru ani, când cardinalul Jorge Mario Bergoglio a fost
ales papă, era nunțiu apostolic în Venezuela. ”Știrea a ajuns la amiază, în timp ce
la Roma era seară. Evident, a fost o mare surpriză pentru numele pe care și l-a luat,
pentru faptul că a fost ales cardinalul Bergoglio, de care am auzit vorbindu-se dar
care nu era prevăzută în acel moment alegerea sa ca papă, cel puțin presa nu-l prezenta
printre «papabili». Un sentiment de mare surpriză, așadar, o surpriză mai ales în
privința numelui Francisc, care nu făcea parte din seria papilor și care, în opinia
mea, a focalizat imediat, într-un anume fel, caracteristicile noului pontif”.
Card. P. Parolin: ”În discursul său, făcut cu atâta simplitate, pace
și seninătate, m-a impresionat în mod special această încredințare reciprocă, faptul
că el s-a încredințat poporului și a cerut rugăciunea poporului pentru ca Dumnezeu
să-l binecuvânteze, «poporul sfânt al lui Dumnezeu», cum îi place papei Francisc să
spună. Pe de altă parte, atât păstorul s-a încredințat poporului cât și poporul, păstorului
iar cu toții împreună, lui Dumnezeu. De aici a ieșit imaginea unei Biserici care înseamnă
un a merge împreună, păstor și popor, cu încredere și încredințându-se toți rugăciunii,
harului și milostivirii lui Dumnezeu”.
Sfântul Părinte, a reluat colegul nostru, a pus accentul încă din primele sale
intervenții publice pe necesitatea de a fi o ”Biserică în ieșire”. Se poate observa
deja, în decursul acestor patru ani, această viziune asupra Bisericii la care papa
ține foarte mult?
Card. P. Parolin: ”Evident, este o cale lungă, un drum progresiv
care am putea spune că a început odată cu Conciliul Vatican II, pe care papa Francisc
vrea să fie cel care îl continuă în aplicarea sa în viața Bisericii. Mi se pare importantă
această Biserică pe cale, această Biserică ce se deschide. O Biserică ce se deschide
mai întâi de toate față de Domnul, o Biserică în ieșire spre Domnul său, spre Isus
Cristos. Și tocmai pentru că Biserica este în ieșire către Isus Cristos, reușește
să însoțească oamenii, să întâlnească lumea, să însoțească lumea în realitatea ei
de fiecare zi. Mi se pare foarte important acest lucru și mi se pare că acest drum
trebuie făcut împreună. Iată sinodalitatea! Biserica pe cale trebuie făcută împreună,
dar sub călăuzirea Duhului Sfânt. Așadar, o Biserică reunită de Duhul Sfânt, unde
fiecare este atent la glasul Duhului și unde fiecare pune în comun chiar darurile
pe care Duhul le dăruiește pentru îndeplinirea acestei misiuni”.
În continuarea interviului acordat Radio Vatican, cardinalul Parolin a vorbit pe
larg despre etapele marcante ale acestor patru ani de pontificat: Jubileul milostivirii,
exhortația apostolică post-sinodală ”Amoris laetitia” și reforma Curiei romane, punând
accentul, în demersurile acesteia din urmă, nu atât pe reforma structurală cât mai
ales pe reforma interioară, pe ”reforma inimii”. Dar fiind alături de papa Francisc,
ce primește de la el secretarul de Stat și creștinul Pietro Parolin?
Card. P. Parolin: ”Îi mulțumesc cu adevărat lui Dumnezeu! Ceea ce
mă impresionează la papa Francisc este chiar acest mod al său de a citi cu ochii credinței
realitatea și situațiile. De aici provine o mare seninătate de fond. El a spus-o de
mai multe ori, dar eu chiar o simt în apropierea cu el. Este această seninătate de
fond pentru care, în fața situațiilor, chiar și a celor mai grele, mai complexe –
și multe sunt un motiv de îngrijorare și neliniște – se vede această capacitate de
a privi lucrurile cu seninătate, de a ști că lucrurile sunt în mâna lui Dumnezeu și,
de aceea, are capacitatea de a merge înainte cu tărie, de a merge înainte cu curaj.
Aș spune că acest fapt mă ajută mult și în îndeplinirea răspunderilor mele și a rolului
meu”.
(rv – A. Gisotti – A. Dancă)
All the contents on this site are copyrighted ©. |