Mărturia speranței să iasă din hotarele comunității creștine: Papa, la audiența generală

8 februarie 2017. "Vă îndemnăm, fraților, să-i mustrați pe cei care sunt în dezordine, să-i încurajați pe cei timizi, să-i sprijiniți pe cei slabi, să aveți răbdare față de toți. Aveți grijă ca nu cumva să întoarcă cineva răul înapoi, ci întotdeauna căutați să faceți binele unii față de alții și față de toți. Bucurați-vă întotdeauna! Rugați-vă fără încetare! Mulțumiți pentru toate, căci aceasta este voința lui Dumnezeu în Cristos Isus cu privire la voi" (1 Ts 5, 12-22).

Din acest fragment, luat din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni s-a inspirat cateheza Sfântului Părinte, de miercuri, 8 februarie, din cadrul audienței generale desfășurată în Aula Paul al VI-lea din Vatican. Dedicată speranței creștine din perspectiva Noului Testament, pontiful s-a oprit asupra viziunii apostolului Paul, potrivit căreia speranța creștină nu are doar o dimensiune personală, individuală, ci comunitară, eclezială.  "De aceea" – explică pontiful –  "privirea lui Paul se extinde imediat la toate realitățile care compun comunitatea creștină, cerându-le să se roage unele pentru celelalte și să se susțină reciproc".
Papa Francisc: «Și nu este cazual faptul că începe făcând referință tocmai la cei cărora le este încredințată responsabilitatea și îndrumarea pastorală. Sunt primii chemați să alimenteze speranța, și aceasta nu pentru că sunt mai buni decât alții, ci în virtutea ministerului divin care merge dincolo de propriile forțe. Din acest motiv, au mai mult ca oricând nevoie de respect, compasiune și sprijinul binevoitor al tuturor.

Atenția apostolului Paul se îndreaptă apoi spre frații care riscă cel mai mult să-și piardă speranța, să cadă în disperare. «Referința» - subliniază Sfântul Părinte - «este la cel descurajat, la cel slab, la cel care se simte copleșit de greutatea vieții și de situația propriilor vinovății din care nu mai reușește să se ridice».
Papa Francisc: «În  aceste cazuri, apropierea și căldura întregii Biserici trebuie să devină și mai intense și mai pline de iubire, trebuind să asume expresia deosebită a compasiunii, a apropierii și a consolării».

Evidențiind dimensiunea supra-individuală și chiar supra-comunitară, pontiful a explicat că «această mărturie nu rămâne închisă între hotarele comunității creștine, ci răsună cu toată forța sa și în afară, în contextul social și civil, ca apel la a nu crea ziduri ci punți, la a nu răspunde răului cu rău, la a învinge răul cu bine, jignirea cu iertarea, și la a trăi în pace cu toți. Aceasta este Biserica! Astfel acționează speranța creștină când asumă trăsăturile puternice și în același timp duioase ale iubirii».

Vorbind despre Biserică, lăcașul natural al speranței creștine, pontiful subliniat necesitatea caracterului solidar al acestuia, amintind că sufletul acestei speranțe este Duhul Sfânt.
Papa Francisc: «Când Duhul Sfânt locuiește în inimile noastre, ne face să înțelegem că nu trebuie să ne temem, căci Domnul ne este aproape și se îngrijește de noi; este Duhul Sfânt cel care ne modelează comunitățile, într-o continuă coborâre [a Duhului Sfânt], ca semn viu de speranță pentru familia umană.»

În cadrul apelurilor de la finalul audienței generale, papa Francisc a amintit beatificarea credinciosului laic japonez Iustus Takayama Ukon, care a avut loc marți, 7 februarie, la Osaka. De asemenea, Sfântul Părinte a amintit că în data de 8 februarie se marchează Ziua de rugăciune și reflecție împotriva traficului de persoane. Printre apelurile papei Francisc s-a aflat și aducerea aminte a celebrării, în data de 11 februarie, a Zilei Mondiale a Bolnavului, ajunsă în acest an la cea de-a 25-a ediție, pontiful îndemnând la rugăciune pentru invocarea mijlocirii Maicii Domnului pentru toți bolnavii, în special pentru cei aflați în stare foarte gravă, pentru cei mai singuri, și pentru cei care se îngrijesc de ei.  

RV/AM