Iustus Takayama Ukon (1553 - 1615) beatificat la Osaka: samuraiul lui Cristos

7 februarie 2017. Marți, 7 februarie, în Japonia, la Osaka, a fost celebrată Sfânta Liturghie de beatificare a credinciosului laic Iustus Takayama Ukon (1553 - 1615). Celebrarea euharistică (cu ritul beatificării) a fost prezidată de cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților, în calitate de trimis al papei Francisc. Înainte de plecare, cardinalul Amato a acordat un interviu colegului nostru Roberto Piermarini, în care a conturat portretul spiritual al fericitului japonez:

Card. Amato: «Iustus Takayama Ukon era un principe de rang foarte înalt, aparținând celei mai nobile clase din Japonia. Pentru bravura demonstrată în bătălii, a fost recompensat de faimosul comandant Hideyoshi care îi extinde proprietățile. Cu intenția de a răspândi creștinismul, Iustus fondează la Azuchi, Takatsuki și Osaka seminarii pentru formarea misionarilor și a catiheților japonezi. Din rândul acestor seminariști mulți aveau să fie martiri, printre ei numărându-se și sfântul Paul Miki. 

În ținuturile lui Iustus, numărul creștinilor a crescut foarte mult ajungând la 25.000 dintr-un total de 30.000 de locuitori, reprezentând practic majoritatea populației. Tot Iustus a fondat biserica din Osaka și, după mutarea sa la Akashi, unde avea moșii, activitatea sa evanghelizatoare s-a extins și mai mult, între 1585 și 1587 fiind botezate circa o mie de persoane.

Însă, în 1587, Hideyoshi dispune expulzarea misionarilor din Japonia, întrerupând astfel rodnica activitate evanghelizatoare. Când i se cere să-și abandoneze credința, Iustus alege exilul, fiind însă reabilitat de Hideyoshi în 1592, în amintirea bravurii sale militare. Prigoana anticreștină avea să continue și să se amplifice, ajungându-se la edictul din februarie 1614 prin care se poruncea lui Justul și creștinilor din Kanazawa să abandoneze creștinismul, sub amenințarea exilului în caz de opunere.

Refuzul lui Iustus de a-și abandona credința avea să-i aducă o lungă perioadă de privațiuni și singurătate. Deportat mai întâi la Nagasaki, a fost ulterior condamnat la exil în Filipine. La 8 noiembrie 1614, s-a îmbarcat – împreună cu 300 de creștini japonezi, cu destinația Manila, unde a ajuns după 43 de zile de navigație extrem de dificilă. Slăbit de bolile din timpul deportării și exilului, Iustus a murit la Manila, în data de 3 februarie 1615, la doar 44 de zile de la sosire.»

Despre modul în care Iustus l-a mărturisit pe Cristos, cardinalul prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților a spus:
Card. Amato: «Potrivit surselor, Iustus era fascinat de mesajul lui Isus, mântuitorul care-și dă viața pentru umanitate. Această convingere l-a transformat într-un neobosit promotor al evanghelizării Japoniei. Educat în spiritul onoarei și al lealității, Iustus a fost un autentic luptător pentru Cristos, nu cu armele în care era foarte expert, ci cu fapta și cuvântul. Fidelitatea față de Domnul Isus era atât de adânc înrădăcinată în inima sa încât l-a întărit și alinat în momentele grele ale persecuției, exilului și singurătate. Pierderea poziției privilegiate și reducerea la o existență săracă și izolată nu numai că nu l-au întristat dar au ajuns chiar să fie motiv de bucurie pentru că-i permiteau să fie fidel față de promisiunile făcute la botez.

Format în spiritualitatea Exercițiilor spirituale ale Sfântului Ignațiu de Loyola, Iustus a experimentat anularea propriilor dorințe și abandonarea completă în Divina Providență. El nu a considerat niciodată Evanghelia ca pe o realitate străină față de cultura japoneză. În acord cu abordarea misionarilor iezuiți care evitau polemica apologetică, Iustus se concentra exclusiv pe vestirea Evangheliei și pe figura lui Isus răstignit pe cruce pentru salvarea oamenilor și pentru eliberarea lor de cel rău. El a întâmpinat moartea cu seninătatea celor drepți, oferindu-și viața pentru convertirea Japoniei, iertându-i pe asupritori și rugându-se pentru ei. Și-a dat sufletul invocând numele lui Isus și, asemenea primului martir creștin, Ștefan, și-a încredințat sufletul Domnului. Avea 63 de ani, cea mai mare parte a vieții dedicând-o mărturisirii credinței creștine în timpuri dificile, caracterizate de contraste și persecuție » 

RV/AM