Papa Francisc la Sf. Liturghie din 1 ianuarie 2017: Cu Fecioara Maria nu mai suntem orfani spirituali

RV 01 ian 2017. Să o primim pe Fecioara Maria, Născătoare de Dumnezeu, pentru a ne elibera din condiția de orfani spirituali, în care se pierd legăturile și simțul apartenenței, iar în acest fel omul îi degradează pe ceilalți, pe Dumnezeu și pe sine însuși: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată duminică, 1 ianuarie 2017, solemnitatea Fecioarei Maria, Născătoare de Dumnezeu și încheierea Octavei Nașterii Domnului. Prin tradiție, Biserica catolică marchează anual la 1 ianuarie și Ziua mondială a păcii, care în acesta an a ajuns la cea de-a 50-a ediție și are ca temă ”Non violența, stilul unei politici pentru pace”.

Maria, Maica lui Dumnezeu, și atâtea mame care chiar și în situații grele își dau viața pentru fiii lor, au fost în centrul atenției papei Francisc la predica primei Sfintei Liturghii din 2017, într-o zi cu vreme rece dar însorită și cu cerul limpede. ”A celebra maternitatea Mariei ca Maică a lui Dumnezeu și maica noastră la începutul noului an” înseamnă a aminti că ”nu suntem orfani”, a spus pontiful la predica celebrării euharistice. Pentru a explica în mod concret acest adevăr, Sfântul Părinte a făcut recurs la experiența dintotdeauna a mamelor care sunt ”antidotul cel mai puternic” împotriva oricărei forme de închidere:
Papa Francisc: «O societate fără mame ar fi nu doar o societate rece, dar o societate care și-a pierdut inima, care a pierdut ”savoarea de familie”. O societate fără mame ar fi o societate fără milă, care a lăsat locul doar interesului și speculației. Pentru că mamele, chiar și în momentele cele mai grele, știu să dea mărturie pentru blândețe, dăruire necondiționată, puterea speranței».

Printre rugăciunile care au fost înălțate la Sfânta Liturghie s-a aflat și una pentru mame. Papa a amintit numeroasele mame care ”nu se resemnează” și ”își dau efectiv viața”:
Papa Francisc: «Am învățat mult de la acele mame care, având fiii la închisoare sau întinși pe un pat de spital sau subjugați de robia drogurilor, fie că era frig sau cald, în ploaie sau secetă, nu se resemnează și continuă să lupte pentru a le oferi ce e mai bun. Sau de la acele mame care, în taberele de refugiați sau chiar în mijlocul războiului, reușesc să îmbrățișeze și să susțină fără să se clatine suferința fiilor lor».

A începe anul celebrând amintirea bunătății lui Dumnezeu pe chipul matern al Mariei, pe chipul matern al Bisericii, pe chipul mamelor noastre, înseamnă a se proteja de ”boala corozivă a condiției de orfani spirituali”, pe care sufletul o simte când ”se stinge în noi simțul apartenenței” la o familie, la un popor, la Dumnezeul nostru. O stare de orfani care își găsește spațiu în ”inima narcisistă” care privește numai la propriile interese și uită că viața este un dar. Condiția de orfan autoreferențial este cea prin care trece Cain, la începuturile biblice ale omenirii, care se întreabă. ”Sunt eu oare păzitorul fratelui meu”, cuvinte prin care, practic, nu-l recunoaște pe fratele său:
Papa Francisc: «Atare atitudine de orfan spiritual este un cancer care, pe nesimțite, îmbătrânește și degradează sufletul. În acest fel, ne degradăm puțin câte puțin, din moment ce nimeni nu ne aparține iar noi nu aparținem nimănui: degradez pământul pentru că nu-mi aparține, îi degradez pe ceilalți pentru că nu-mi aparțin, îl degradez pe Dumnezeu pentru nu-i aparțin… Și în cele din urmă ajungem să ne degradăm pe noi înșine pentru că uităm cine suntem, ”numele” dumnezeiesc pe care îl avem. Pierderea legăturilor care ne unesc, tipică culturii noastre fragmentate și divizate, face în așa fel încât să crească acest simțământ de orfan și, prin urmare, simțământul unui mare gol și al unei mari singurătăți».

Lipsa unui contact fizic, și nu virtual, duce la pierderea capacității de a compătimi, iar condiția de orfani spirituali ”ne face să ne pierdem memoria” a ceea ce înseamnă să fim fii, nepoți, părinți, bunici, prieteni, oameni de credință; se pierde memoria cu privire la valoarea unui zâmbet, a odihnei sau a gratuității. În schimb, celebrarea sărbătorii Sfintei Maici a lui Dumnezeu ne aduce din nou zâmbetul pentru că redescoperim simțul apartenenței:
Papa Francisc: «Știm că numai într-o comunitate, într-o familie, persoanele pot găsi ”climatul”, ”căldura” care permit să înveți să crești omenește și nu doar ca simple obiecte îndemnate ”să consume și să fie consumate”. A celebra sărbătoarea Sfintei Maici a lui Dumnezeu ne amintește că nu suntem marfă de schimb sau terminale receptoare de informație. Suntem fii, suntem familie, suntem popor al lui Dumnezeu».

Este, așadar, o sărbătoare care încurajează crearea unor spații comune care să ne facă ”să ne simțim acasă în orașele noastre”. Maria este, într-adevăr, femeia care știe să păstreze în inima ei trecerea lui Dumnezeu în viața poporului său, care a învățat să fie mamă și în acea ucenicie, i-a dăruit lui Isus experiența frumoasă de fiu. În Evanghelii, Maria nu face mari discursuri, dar păstrează în inima ei misiunea Fiului și tot ceea ce El iubește, și însoțește ”crucile luate pe umeri în tăcerea inimii fiilor ei”.
Papa Francisc: «Atâtea devoțiuni, atâtea sanctuare și capele în locurile cele mai îndepărtate, atâtea imagini răspândite prin case care ne amintesc acest mare adevăr. Maria ne-a dat căldura de mamă, cea care ne învăluie în mijlocul greutăților; căldura de mamă care face ca nimic și nimeni să nu stingă în sânul Bisericii revoluția blândeții inaugurată de Fiul ei. Unde se află o mamă, este blândețe. Și Maria, prin maternitatea ei, ne arată că smerenia și blândețea nu sunt virtuțile celor slabi ci ale celor tari, ne învață că nu este nevoie să-i maltratezi pe ceilalți pentru a te simți important».

La încheierea predicii sale, papa Francisc a îndemnat la primirea privirii de mamă a Fecioarei Maria, care eliberează din condiția de orfani, amintește că suntem frați, ne învață ”să avem grijă de viață în același fel și cu aceeași gingășie cu care ea a avut grijă”.
Papa Francisc: «Semănând speranță, semănând apartenență, semănând fraternitate. A o cinsti pe Sfânta Maică a lui Dumnezeu ne amintește că avem o mamă: nu suntem orfani, avem o mamă. Să mărturisim împreună acest adevăr! Vă invit să o salutăm în picioare, cu toții împreună, spunând cum au făcut credincioșii din Efes, spunând de trei ori: Sfântă Maică a lui Dumnezeu, Sfântă Maică a lui Dumnezeu, Sfântă Maică a lui Dumnezeu!».

După Sfânta Liturghie din bazilica San Pietro, papa Francisc a recitat la amiază rugăciunea ”Angelus” de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic în prezența a peste 50 de mii de credincioși în Piața Sfântul Petru. În alocuțiunea sa, pontiful a subliniat mesajul pentru actuala Zi mondială a păcii și a transmis condoleanțe poporului turc, îndoliat încă o dată de un atentat comis în ajunul Anului Nou la Istanbul. Cel puțin 39 de persoane au fost ucise.
Papa Francisc: «Din nefericire, violența a lovit și în această noapte de urări și de speranță. Îndurerat, îmi exprim apropierea față de poporul turc, mă rog pentru numeroasele victime, pentru răniți și pentru întreaga națiune îndoliată, și cer Domnului să-i sprijine pe toți oamenii de bună voință care își suflecă mânecile cu curaj pentru a înfrunta plaga terorismului și această pată de sânge care cuprinde lumea cu o umbră de teamă și dezorientare».

Sfântul Părinte a subliniat în cuvântul său și faptul că la 1 ianuarie se marchează Ziua mondială a păcii, înființată în urmă cu 50 de ani de Fericitul Paul al VI-lea ”pentru a întări efortul comun de edificare a unei lumi pașnice și fraterne”. În mesajul său pentru această Zi, papa Francisc a propus asumarea ”nonviolenței ca stil pentru o politică de pace”. În fine, un gând pentru anul care a început:
Papa Francisc: «Anul va fi bun în măsura în care fiecare dintre noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, va căuta să facă binele zi după zi. În acest fel se construiește pacea, spunând nu, prin fapte, urii și violenței, și da, fraternității și împăcării».

Primiți acum și Binecuvântare apostolică a Sfântului Părinte, prima din 2017, invocată la rugăciunea ”Angelus”, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.

(rv – D. Donnini – A. Dancă)