Nașterea Domnului 2016. Mesajul episcopului Alexandru Mesian

RV 25 dec 2016. ”Putem spune că ieslea din Betleem este asemenea unui altar. Această iesle simbolizează chivotul în care se păstrează Sfânta Euharistie, în care Domnul se află prezent pe altar în mijlocul oamenilor”, scrie episcopul Alexandru Mesian, al eparhiei greco-catolice de Lugoj în scrisoarea pastorală la sărbătoarea Nașterii Domnului publicată pe site-ul bru.ro. ”Crăciunul, cum numim noi această sărbătoare”, subliniază episcopul de Lugoj, ”nu este o sărbătoare comemorativă precum cea a Sfântului Anton sau a Sfântului Nicolae, ci o sărbătoare de reînnoire sufletească. Isus, Pruncul dumnezeiesc, se naște în mod invizibil în Sfânta Euharistie, în inimile și în sufletele credincioșilor care se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului, care se roagă sau care participă la Sfânta Liturghie de Crăciun”.

Desigur, continuă mons. Mesian, ”când vorbim despre nașterea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, descoperim două mărturii de credință creștină: pe de o parte originea istorico-umană a lui Isus din Nazaret, iar pe de altă parte zămislirea Lui feciorelnică, prin lucrarea Spiritului Sfânt, adică divinitatea lui Cristos. Isus Cristos este om și Dumnezeu în una și aceeași persoană. (...) În Simbolul credinței ne este formulată nașterea lui Isus Cristos: «Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, s-a coborât din cer și s-a întrupat de la Spiritul Sfânt și din Maria Fecioară și s-a făcut om».

După cum ne spun evangheliștii, venirea lui Isus pe lume nu a primit din partea oamenilor ospitalitatea la care aspiră orice om (Lc 2,6-7; In 1,11; Mt 8,20). Mai mult, ”Maria și-a pus copilul nou-născut într-o iesle” (cf. Lc 2,7), ceea ce înseamnă că ”Isus s-a născut într-un staul, într-un spațiu neprimitor”. ”Noi putem spune că ieslea din Betleem este asemenea unui altar. Această iesle simbolizează chivotul în care se păstrează Sfânta Euharistie, în care Domnul se află prezent pe altar în mijlocul oamenilor”. Nu fără semnificație, profeții ”spun că în fața ieslei se aflau boul și asinul. Aceste două animale reprezintă omenirea cea lipsită de înțelegere. În iconografia creștină, totdeauna găsim lângă iesle boul și asinul.

În continuarea scrisorii sale, mons. Mesian scoate în evidență semnificația cuvintelor din Evanghelie potrivit cărora „Maria l-a născut pe fiul ei întâi-născut” (Lc 2,7). Cuvântul «întâi-născut» aruncă o lumină pascală asupra grotei de la Betleem. ”În acest caz, «întâi-născut» nu este neapărat primul dintr-o serie succesivă”, notează episcopul de Lugoj. ”Pentru noi «întâi-născut», conform Evangheliei, este Isus Cristos născut în peștera din Betleem, care a venit mai înainte de orice creație, El este în mijlocul nostru. Isus este Întâiul-născut înainte de orice creatură (Col 1,15). «Întâiul născut din morți» (Col 1,18). «Prin care toate s-au făcut» (Col 1,16). «El are întâietate în toate» (Col 1,18). Noțiunea de «Întâi-născut» are o dimensiune cosmică. Cristos, Fiul Întrupat, este înainte de orice creație. El este începutul noii creații, care a început odată cu Învierea Sa, adică a doua creație a omenirii pentru viața de veci”.

Amintind la finalul scrisorii pastorale de importanța recentului jubileu extraordinar al milostivirii, care ”a însemnat pentru întreaga Biserică o accentuare a dimensiunii milostive a lui Dumnezeu față de oameni, dar și a noastră față de aproapele”, episcopul de Lugoj include în darurile milostivirii primite de-a lungul istoriei însăși ”reînvierea” Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică după 40 de ani de persecuții sângeroase”. E adevărat că ”Anul Milostivirii s-a încheiat, dar milostivirea lui Dumnezeu continuă”. De aceea, afirmă la încheierea scrisorii pastorale de Crăciun episcopul Alexandru Mesian, ”să-L întâmpinăm pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cu păstorii, cu îngerii și cu întreaga creație, aducându-I ca dar viața noastră împodobită de virtuți”.

(rv – A. Dancă)