Roman, dieceza de Iași: prima etapă a cauzei de beatificare a pr. Anton Demeter

RV 29 nov 2016. Se deschide pe 29 noiembrie 2016 la Roman, în județul Neamț, prima etapă a cauzei de beatificare a slujitorului lui Dumnezeu Anton Demeter, preot franciscan conventual: informează site-ul Ordinului Fraților Minori Conventuali din România. Din punct de vedere canonic, este vorba de investigaţia informativă diecezană cu privire la viaţa, virtuţile şi faima de sfinţenie a pr. Demeter (1925-2006). Ceremonia începe în capela Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, cu Sfânta Liturghie prezidată de mons. Petru Gherghel, episcop de Iaşi. Concelebrează fr. Teofil Petrişor, ministru provincial, fr. Damian Gheorghe Pătraşcu, postulator general al cauzei de beatificare, fr. Cristian Blăjuţ, vicepostulator, părinţi parohi şi guardiani ai comunităţilor franciscane, preoţi invitaţi din parohiile în care a slujit părintele Anton Demeter.

Născut la Butea, jud. Iași, în 17 septembrie 1925, a urmat noviciatul franciscan și a intrat în Ordinul Fraţilor Minori Conventuali, Provincia ”Sf. Iosif”. După 1949, când regimul comunist a închis toate seminariile şi institutele catolice, a fost constrâns să se retragă în familie. A fost hirotonit preot în 1953. A fost vicar parohial la Prăjeşti și succesiv, la catedrala ”Sf. Iosif” din Bucureşti. În noaptea dintre 20 şi 21 august 1958, pr. Anton Demeter a fost arestat şi condus la centrul Securităţii din strada Uranus din Bucureşti. După şapte luni de anchete, în martie 1959 a fost judecat de Tribunalul Militar din Bucureşti, fiind condamnat la 20 ani de muncă silnică. În ziua de 4 aprilie 1959, aflându-se în continuare la Jilava, a fost supus unui interogatoriu în care a fost lovit cu un ciocan de lemn. Lovitura primită avea să-i marcheze grav întreaga existenţă, ducând la paralizia completă şi definitivă a picioarelor. A fost grațiat în 1966 și s-a pensionat pe caz de boală.

După căderea regimului comunist, pr. Anton a fost chemat la comunitatea franciscană de la Roman, fiind numit duhovnic şi părinte spiritual pentru seminarişti şi fraţii studenţi. A murit în seara zilei de 20 decembrie 2006. ”La terminarea procesului (din 1959) - mărturisea deseori părintele - am avut sentimentul şi bucuria unei victorii din partea lui Cristos şi nu mă mai interesa ce fel de condamnare avea să se pronunţe împotriva mea. Procurorul ceruse să mi se aplice o pedeapsă exemplară. Pentru mine, însă, lucrul acesta nu mai avea nici o importanţă, eram în mâinile Domnului şi mă simţeam mai liber ca oricând”.