”Timpul fericit” al Adventului: o introducere a teologului Inos Biffi, premiul Ratzinger 2016

RV 26 nov 2016. Biserica intră în ”timpul fericit” al Adventului. Vă prezentăm în această emisiune o introducere teologică a pr. Inos Biffi, premiul Ratzinger 2016 pentru teologie, publicată în volumul ”Timpul Adventului și al Nativității. În întâmpinarea Domnului care se naște” la editura Piemme (2001). ”Am avut grijă”, scrie autorul în prefața volumului, ”să scoatem în evidență conexiunea celebrării și a Cuvântului cu dogma și adevărurile de credință, singurele care pot genera o pietate autentică”. Scurgerea lentă a zilelor, notează mai departe teologul Inos Biffi, ne face să trăim ”timpurile fericite”, bogate în daruri și de îndemnuri ale harului, toate având sensul de a trezi în noi simțăminte și alegeri de viață conforme cu noutatea Domnului”.

Să ascultăm în continuare o introducere la ”Timpul Adventului” pe care Inos Biffi o prezintă în volumul dedicat acestei perioade liturgice, o introducere care, în funcție de realitățile pastorale, poate fi citită pentru adunarea liturgică a comunității înainte de Sfânta Liturghie a primei duminici a Adventului.

«Timpul Adventului
   Odată cu Adventul, Biserica începe un nou an liturgic, anul constituit din memoria vieții, morții și învierii Domnului Isus. Vom petrece timpul aducându-ne aminte de misterele, de faptele lui Cristos, dar nu ca evenimente de acum îndepărtate, îngropate în trecut: harul și valoarea celor pe care Domnul le-a săvârșit rămân în continuare. De aceea, în timp ce vom celebra sărbătorile anului liturgic, crește conformitatea noastră cu Isus Cristos, care rămâne Stăpânul timpului, nu apune și nu îmbătrânește niciodată și pe care, în timpul zilelor care formează anul Bisericii, îl regăsim în mod special în sacramentul Trupului și al Sângelui său.

Pregătire spirituală la Nașterea lui Isus
   Adventul durează aproape patru săptămâni. Acest timp gravitează în jurul Nașterii lui Isus, este pregătirea spirituală în vederea acestui eveniment.
   În aceste săptămâni vom asculta încă o dată glasul profeților care au vestit venirea Răscumpărătorului: retrăim așteptarea și speranța drepților din Vechiul Testament și credința celor care au participat la eveniment: Ioan Botezătorul, Iosif și Maria; ne îndreptăm gândul spre imensa iubire a Tatălui care l-a trimis pe Fiul său în lume care să ne răscumpere de păcat și să ne facă fii ai săi prin harul ceresc, dar al vieții sale dumnezeiești; ne eliberăm inima de piedicile care stăvilesc venirea lui Cristos înăuntrul nostru.

Adventul, timp de rugăciune stăruitoare
   Într-adevăr, Domnul, care a venit odinioară la Betleem în slăbiciunea trupului, nu încetează  să vină acum în convertirea noastră de fiecare zi.
   Timpul Adventului ne face să fim atenți, vigilenți pentru a nu lăsa să treacă în zadar prezența lui Cristos, care bate la ușa noastră, care ne invită la ospățul său. De aceea, Adventul este un timp de rugăciune stăruitoare: cel care se roagă, stă de veghe și este gata să-l primească pe Isus care se prezintă cu oferta prieteniei sale și a Duhului său.

Dorința arzătoare de a-l întâlni pe Domnul
   Dar Domnul este și Judecătorul, care va veni la sfârșit, când timpul pentru noi se va încheia odată cu moartea, când toată istoria se va sfârși, când ajunge la capăt drumul Bisericii și speranța ei va fi premiată.
   În acest fel, în Advent simțim mai mult instabilitatea existenței noastre, condiția noastră de pelerini pe acest pământ către patrie, necesitatea de a nu întârzia în lucruri zadarnice, de a nu greși în alegerile noastre de viață.
   Liturgia ne zguduie din amorțeala noastră: ne alimentează curajul și susține fidelitatea noastră, pentru ca Domnul să nu ne surprindă nepregătiți, ci cu făcliile aprinse și având în adâncul inimii dorința arzătoare de a-l întâlni».

(rv – A. Dancă)