Jubileul milostivirii, la final: interviu cu mons. Rino Fisichella

RV 19 nov 2016. Jubileul extraordinar al milostivirii se încheie cu un bilanț absolut pozitiv: susține arhiepiscopul Rino Fisichella, președintele Consiliului pontifical pentru promovarea noii evanghelizări, într-un interviu acordat postului nostru de radio.
R. - «Cred că mai întâi de toate [Jubileul] lasă moștenire marea bucurie de a pune din nou milostivirea în centrul vieții Bisericii. Milostivirea este cu precădere o sursă de bucurie, iar într-un moment atât de apăsător de incertitudine, precaritate și de nesiguranță a viitorului, să ai șansa speranței creștine prin care Dumnezeu vine în întâmpinarea ta și nu te lasă niciodată singur, nu te părăsește, dar îți dă mângâierea prezenței și a apropierii sale, cred că este ceva care va rămâne pentru mult timp în inima oamenilor».

Pe parcursul acestui An sfânt au avut loc mai multe manifestări organizate pentru jubileul diferitelor categorii de persoane și pe diferite teme. Care ar fi momentele cele mai semnificative?
R. - «Desigur, fețele milostivirii sunt multe, nu se pot număra. Aș spune că semnele cele mai vizibile ale acestei mărturii sunt cele care, într-un anumit fel, au devenit tangibile în așa zisele ”Vineri ale milostivirii”. Papa Francisc a vrut astfel să transmită niște semnale, dar sunt semne care au atins noile forme de sărăcie. Mă gândesc la vizita papei la persoanele și tinerii care trăiesc în stare vegetativă, pe care societatea îi respinge și nu vrea să știe nici măcar de existența lor. Mă gândesc la vizita papei care merge într-un spital și, cameră cu cameră, dă o mângâiere pe obraz și îmbrățișează persoanele care în câteva zile aveau să părăsească această lume pentru a se întâlni cu Domnul, într-o cultură care refuză gândul la moarte sau care îngrădește moartea doar într-un film de ficțiune, și așa mai departe. Toate acestea sunt semne care, în opinia mea, scutură, pe de o parte, o conștiință lâncedă și indiferentă, iar pe de alta, arată marele angajament care revine fiecăruia dintre noi».

S-ar putea spune că papa Francisc a vrut, prin acest An al milostivirii, să retrezească Biserica și să-i dea un nou impuls, punând în lumină suferința trupească și sufletească și chemându-i pe toți la convertirea inimilor. Încheie mons. Rino Fisichella:
R. - «Pentru a înțelege programul pastoral al papei Francisc e suficient să luăm în mână [exhortația] ”Evangelii gaudium”, unde referința la convertirea pastorală este la ordinea zilei. Convertirea pastorală este cu adevărat semnul concret al modului în care Biserica simte nevoia de a porni la drum. Altfel spus, renunțând la suprastructurile care se dovedesc a fi incoerente în raport cu momentul istoric pe care îl trăim și renunțând, mai ales în Occident, la acele forme de comoditate sau la acele forme de organizare excesivă prin care ne închipuim că putem converti inimile. Inimile nu se convertesc cu ajutorul suprastructurilor și nici cu resurse umane uriașe. Inima unui om se poate converti dacă Evanghelia este vestită în mod credibil și dacă această vestire este însoțită de un stil de viață coerent. Prin urmare, provocarea la care Biserica trebuie să răspundă astăzi este aceea de a fi o Biserică ”în ieșire”, cum spune papa Francisc, exigența de a nu rămâne ancorată în acele certitudini de ziduri chinezești care, mai ales în Occident, i-au dat false garanții. Biserica este chemată să parcurgă din nou calea care o face să-l întâlnească personal pe cel care se apropie. Întâlnind aceste persoane diverse, trebuie să fie întotdeauna capabilă să proclame în mod credibil vestea Învierii lui Isus».

(rv – A. Dancă)