La papa Francisc, Institutul ”Ioan Paul al II-lea” pentru Studii despre căsătorie și familie

RV 27 oct 2016. ”Răscumpărați familiile rănite”: este îndemnul pe care papa Francisc l-a adresat comunității academice a Institutului pontifical ”Ioan Paul al II-lea” pentru studii despre căsătorie și familie, primită astăzi în audiență în Sala Clementină din Palatul Apostolic cu ocazia noul an academic, la 35 de ani de la înființare. Comunitatea academică a Institutului era însoțită de noul prezidiu: arhiepiscopul Vincenzo Paglia, mare cancelar, și mons. Pierangelo Sequeri, președinte.

Intuiția prin care sfântul Ioan Paul al II-lea a înființat acest Institut de studii, a remarcat papa Francisc în cuvântul său, ”poate fi recunoscută și apreciată astăzi în toată fecunditate și actualitatea sa”. Prin discernământul său înțelept cu privire la semnele timpurilor, el ”a restituit cu vigoare atenției Bisericii și a societății umane înseși, profunzimea și delicatețea legăturilor care sunt generate pornind de la alianța conjugală a bărbatului și a femeii”.
Papa Francisc: ”În conjunctura actuală, legăturile conjugale și familiale sunt în multe feluri puse la încercare. Afirmarea unei culturi care exaltă individualismul narcisist, o concepție a libertății desprinsă de responsabilitatea față de celălalt, creșterea indiferenței față de binele comun, impunerea ideologiilor care agresează direct proiectul familial, precum și creșterea sărăciei care amenință viitorul atâtor familii, sunt tot atâtea rațiuni de criză pentru familia contemporană. Există, totodată, chestiunile deschise de progresul noilor tehnologii, care fac posibile practici uneori în conflict cu adevărata demnitate a vieții umane”.

De aici, îndemnul Sfântului Părinte la o mai strânsă colaborare între Institutul de studii despre căsătorie și familie cu Academia pontificală pentru viață. Predominarea eu-lui asupra noi-ului, a individului asupra societății, este ”un rezultat care contrazice planul lui Dumnezeu, care a încredințat lumea și istoria legământului dintre bărbat și femeie (Gen 1,28-31). Această alianță, prin însăși natura ei, implică cooperare și respect, dăruire generoasă și responsabilitate împărtășită, capacitatea de a recunoaște diferența ca pe o bogăție și o promisiune, nu ca pe un motiv de supunere și asuprire”. Recunoașterea demnității bărbatului și a femeii comportă o justă valorificare a raportului lor reciproc:
Papa Francisc: ”Cum putem cunoaște în profunzime omenirea concretă din care suntem făcuți fără să o învățăm prin această diferență? Aceasta are loc când bărbatul și femeia își vorbesc și își pun întrebări, se iubesc și acționează împreună, cu respect reciproc și bunăvoință. Este imposibil a nega aportul culturii moderne la redescoperirea demnității diferenței sexuale. De aceea, este foarte surprinzător a constata că acum această cultură apare ca și blocată de o tendință de a anula diferența în loc să rezolve problemele care o mortifică”.

”Familia”, a continuat pontiful, ”este sânul de neînlocuit al inițierii la alianța din creație a bărbatului și a femeii. Această legătură, sprijinită de harul lui Dumnezeu, creator și mântuitor, este destinată să se realizeze în multele feluri ale raportului lor, care se oglindesc în diverse legături comunitare și sociale. Corelația profundă dintre figurile familiale și formele sociale ale acestei alianțe – în religie și etică, în domeniul muncii, economie și politică, în grija față de viață și în raportul dintre generații – este de acum o evidență globală. Într-adevăr, când lucrurile merg bine între bărbat și femeie, și lumea și istoria merg bine. În caz contrar, lumea devine neprimitoare și istoria se oprește”.

În fine, Sfântul Părinte a spus că ”este necesar a se dedica cu un entuziasm mai mare răscumpărării, aș spune aproape reabilitării, acestei «invenții» extraordinare a creației divine”, care este familia dintre bărbat și femeie. ”Această răscumpărare trebuie luată în serios, atât în sensul doctrinar cât și în sensul practic, pastoral și al mărturiei. Dinamica raportului dintre Dumnezeu, bărbat și femeie, și copiii lor, sunt cheia de aur prin care se înțelege lumea și istoria, cu tot ceea ce ele cuprind. În cele din urmă, pentru a înțelege ceva profund care se află în iubirea lui Dumnezeu însuși. Reușim să gândim «în mare»? Suntem convinși de puterea de viață pe care acest proiect al lui Dumnezeu o aduce în iubirea față de lume? Știm să smulgem noile generații din resemnare și să le recucerim la îndrăzneala acestui proiect?”.  Vom reveni pe larg în emisiunea următoare.

(rv – A. Dancă)