Jubileul preoților. Cateheza papei Francisc: primitorul milostivirii

RV 2 iun 2016. Cu trei cateheze, sau mai bine zis, meditații, prezentate de papa Francisc în tot atâtea bazilici papale din Roma, au continuat joi, 2 iunie 2016, manifestările organizate pentru jubileul preoților. Potrivit organizatorilor, peste șase mii de preoți și seminariști din lumea întreagă au venit în pelerinaj la Roma pentru jubileul preoților, în desfășurare de la 1 la 3 iunie, cu ocazia solemnității Inimii Preasfinte a lui Isus. Joi, zi de reculegere pentru participanți, cu trecerea prin Poarta Sfântă și catehezele Sfântului Părinte, care la ora 10.00 a prezentat prima meditație în bazilica San Giovanni in Laterano, la ora 12.00, cea de-a doua meditație în bazilica Santa Maria Maggiore, iar la ora 16.00, cea de-a treia meditație în bazilica San Paolo Fuori le Mura. Jubileul preoților și seminariștilor se încheie vineri, 3 iunie, cu Sfânta Liturghie prezidată de papa Francisc în Piața San Pietro în solemnitatea Inimii Preasfinte a lui Isus.

La prima cateheză, pe tema ”De la îndepărtare, la sărbătoare”, Sfântul Părinte a oferit preoților trei sugestii, unificate de îndemnul general de a da milostivire pentru a primi milostivire.

La cea de-a doua cateheză a zilei de reculegere pentru preoți, prezentată joi, la ora 12.00, în bazilica Santa Maria Maggiore, papa Francisc a vorbit despre ”Receptacolul milostivirii”. Acesta nu este altul decât păcatul nostru, care se aseamănă cu o oală spartă din care harul divin se scurge în câteva clipe. De aici, necesitatea pe care Domnul o explicitează Sfântului Petru de a ierta de șaptezeci de ori câte șapte: ”Dumnezeu nu obosește să ierte, chiar și când vede că harul său pare să nu reușească să prindă rădăcini puternice în pământul inimii noastre, când vede că drumul este dur, plin de ierburi și pietros. El vine din nou să semene milostivirea și iertarea sa”. Mai mult decât atât, Domnul nu doar că nu obosește să ne ierte, dar reînnoiește și vasul în care primim iertarea sa, astfel că ”inima care a primit milostivire nu este o inimă peticită, ci o inimă nouă, re-creată”, este ”o inimă care a primit milostivire și dăruiește milostivire”.
Papa Francesco: ”În exercițiul acestei milostiviri care repară răul celorlalți, nimeni nu este mai bun, pentru a ajuta la vindecarea de rău, decât cel care păstrează vie experiența faptului de a fi fost el însuși destinatar al milostivirii în privința aceluiași rău. Vedem că, printre cei care lucrează pentru combaterea formelor de dependență, cei care s-au răscumpărat sunt de obicei cei care înțeleg mai bine, ajută și știu să ceară de la ceilalți. Cel mai bun confesor este de obicei cel care se spovedește mai bine. Aproape toți marii sfinți au fost mari păcătoși sau, ca Sfânta Tereza cea mică, erau conștienți că era doar un har prevenitor faptul că nu au ajuns să fie mari păcătoși”.

În acest fel, ne situăm în misterul lui Isus, care este milostivirea Tatălui făcută trup. Imaginea definitivă a receptacolului milostivirii o găsim cu ajutorul rănilor Domnului înviat, imaginea amprentei păcatului restaurat de Dumnezeu care nu se șterge total nici nu se infectează: este o cicatrice, nu o rană cu puroi:
Papa Francisc: ”În această sensibilitate proprie a cicatricelor, care ne amintesc rana fără multă durere și îngrijirea fără să uităm de fragilitate, acolo își are sediul milostivirea divină. În sensibilitatea lui Cristos înviat care păstrează rănile sale, nu doar la picioare și la mâini, dar în inima sa care este o inimă rănită, găsim simțul just al păcatului și al harului. Contemplând inima rănită a Domnului, noi ne oglindim în El. Se aseamănă, inima noastră și inima lui, prin faptul că ambele sunt rănite și înviate. Dar știm că inima lui era pură iubire și a fost rănită pentru a acceptat să fie lovită; inima noastră, în schimb, era numai rană, care a fost vindecată pentru că a acceptat să fie iubită”.

În continuarea catehezei sale, papa Francisc a vorbit pe larg despre modul în care sfinții au primit milostivirea lui Dumnezeu. De la sfântul apostol Paul, cu atașamentul său inițial față de lege, sfântul apostol Petru, cu prezumpția de a fi un om chibzuit, sfântul apostol Ioan, ”fiul tunetului” (Mc 3,17) vindecat de mândria sa, până la sfinții Augustin, Francisc, Ignațiu sau Fericitul Brochero, un preot argentinian care în curând va fi canonizat. Dar ”urcând pe scara sfinților în căutarea de recipiente ale milostivirii”, a spus mai departe papa Francisc, ”ajungem la Sfânta Fecioară Maria. Ea este recipientul simplu și desăvârșit, cu care putem primi și împărți milostivirea. Da-ul ei spus liber în fața harului este imaginea contrară față de păcatul care l-a condus pe fiul risipitor spre nimic”. Pontiful a făcut referință, aici, la experiența pe care a trăit-o în fața imaginii Sfintei Fecioare Maria de la Guadalupe, cu ocazia călătoriei sale apostolice în Mexic (12 -18 februarie 2016):
Papa Francisc: ”În acel moment pe care l-am petrecut singur cu Maria, care mi-a fost dăruit de poporul mexican, cu privirea îndreptată spre Maica Domnului, Fecioara de la Guadalupe, și lăsându-mă privit de ea, i-am cerut pentru voi, dragi preoți, ca să fiți preoți buni. Și în discursul adresat episcopilor, am spus că am meditat îndelung la misterul privirii Mariei, al blândeții și bunătății ei care ne inspiră curaj pentru a ne lăsa atinși de milostivirea lui Dumnezeu”.

Pontiful a încheiat cea de-a doua meditație de la Jubileul preoților amintind câteva ”feluri” în care Sfânta Fecioara Maria își îndreaptă privirea, mai ales asupra preoților, pentru că prin noi ea vrea să privească asupra oamenilor: Maica Domnului ”ne privește în așa fel încât unul se simte primit în sânul ei”; Maria observă ”țesând”, văzând cum poate să aranjeze în bine tot ceea ce vă prezintă lumea din jurul vostru; al treilea fel în care Fecioara Maria privește este unul care denotă atenție, ca o mamă atunci când îl ascultă pe fiul ei povestindu-i ceva; în fine, Maria se uită în mod cuprinzător, unificându-le pe toate, trecutul nostru, prezentul și viitorul. Înainte de a spune împreună cântarea ”Bucură-te, regină”, papa Francisc a scos în evidență invocația referitoare la privirea Fecioarei Maria:
Papa Francisc: ”Ochii ei cei milostivi sunt cei pe care îi considerăm cel mai bun receptacul al milostivirii, în sensul că putem să ne adăpăm în ei cu acea privire îngăduitoare și bună de care ne este sete cum poți fi însetat numai atunci când îți este sete de o privire. Ochii aceia milostivi sunt și cei care ne fac să vedem faptele de milostivire ale lui Dumnezeu în istoria oamenilor și să-l descoperim pe Isus în chipurile lor. În Maria găsim țara făgăduită – Împărăția milostivirii instaurată de Domnul nostru – care vine, care este deja prezentă în această viață, după orice surghiun în care ne izgonește păcatul. Fiind luați de mână de ea și sub privirea ei, putem cânta cu bucurie faptele minunate ale lui Dumnezeu!”.

La cea de-a treia meditație, care începe la ora 16.00, după închiderea ediției noastre de joi, vom reveni în emisiunea următoare. (rv – A. Dancă)