Papa Francisc, la audiența generală: ”milostivire vreau, nu jetfă”

RV 13 apr 2016. Cu o reflecție despre chemarea sfântului apostol Matei (Mt 9,9-13) și un apel la rugăciune pentru iminenta sa călătorie apostolică la refugiații din Lesbos, papa Francisc a vorbit la cateheza audienței generale de miercuri despre cunoscuta și misterioasa vorbă a lui Isus, care preia cuvântul profetului Osea: ”Îndurare vreau și nu jertfă” (Os 6,6; Mt 9,13).

Matei, fiind vameș și colaborator al imperiului roman, era considerat de toți un om păcătos. Cu toate acestea, Isus îl cheamă să-l urmeze și să devină discipol al său. La ospățul pe care Matei îl oferă în semn de sărbătoare pentru schimbarea vieții, s-a iscat o aspră discuție despre faptul că Isus stă la masă cu vameșii și păcătoșii. Într-adevăr, a remarcat Pontiful, ”Isus nu-i îndepărtează, dimpotrivă, frecventează casele lor și stă alături de ei; aceasta înseamnă că și ei pot deveni discipoli ai săi”.
Papa Francisc: «Este la fel de adevărat că a fi creștini nu ne face impecabili. Asemenea vameșului Matei, fiecare dintre noi își pune încrederea în harul Domnului în ciuda păcatelor proprii. Chemându-l pe Matei, Isus arată celor păcătoși că nu se uită la trecutul lor, la condiția socială, la convențiile exterioare, ci mai degrabă le deschide un viitor nou. Am auzit odată o vorbă care spune: ”Nu există sfânt fără trecut, nici păcătos fără viitor”. Este ceea ce face Isus. Nu există sfânt fără trecut nici păcătos fără viitor. E îndeajuns să răspunzi cu o inimă smerită și sinceră. Biserica nu este o comunitate de oameni perfecți, ci de discipoli pe cale, care îl urmează pe Domnul pentru că se recunosc păcătoși și nevoiași de iertarea sa. Viața creștină, așadar, este o școală de smerenie care se deschide în fața harului».

Atare comportament nu este înțeles de cei care au prezumpția de a se considera ”drepți” și mai buni decât alții. Mândria și orgoliul nu le permit să se recunoască nevoiași de mântuire, mai mult, îi împiedică să vadă chipul milostiv al lui Dumnezeu și să se comporte cu milostivire. Și totuși, misiunea lui Isus este tocmai aceasta: să vină în căutarea fiecăruia dintre noi ca să ne vindece rănile și să ne cheme să-l urmăm cu iubire. O spune în mod lămurit: ”Nu cei sănătoși au nevoie de medic, dar cei bolnavi” (v. 12).
Papa Francisc: «Isus se prezintă ca un medic bun! El vestește Împărăția lui Dumnezeu iar semnele venirii sale sunt evidente: El vindecă bolile, eliberează de teamă, de moarte și de diavol. Înaintea lui Isus nici un păcătos nu trebuie exclus, pentru că puterea vindecătoare a lui Dumnezeu nu cunoaște neputință pe care să nu o vindece. Chemându-i pe cei păcătoși la masa sa, El îi vindecă reconstituindu-i în acea vocație pe care ei o credeau pierdută și pe care fariseii au uitat-o: aceea de a fi invitați la ospățul lui Dumnezeu».

Dacă fariseii văd în cei invitați numai niște păcătoși și refuză să se așeze alături de ei, Isus, dimpotrivă, le amintește că și ei sunt conviviali ai lui Dumnezeu. A sta la masă cu Isus înseamnă a fi transformați și mântuiți de El. Desigur, după cum învață Conciliul Vatican II (cf Dei Verbum, 21), în comunitatea creștină masa lui Isus este dublă: este masa Cuvântului și masa Euharistiei.
Papa Francisc: «Acestea sunt medicamentele prin care Medicul divin ne vindecă și ne hrănește. Prin cel dintâi, Cuvântul, El se revelează și ne invită la un dialog între prieteni. Cuvântul său pătrunde în noi și, ca un bisturiu, operează în profunzime pentru a ne elibera de răul care se cuibărește în viața noastră. Uneori, acest Cuvânt este dureros pentru că acționează asupra ipocriziei, demască scuzele false, scoate la iveală adevărurile ascunse; dar în același timp iluminează și purifică, dă putere și speranță, este un prețios element refăcător pe drumul nostru de credință. Euharistia, la rândul său, ne hrănește cu însăși viața lui Isus și, ca un remediu foarte puternic, reînnoiește tainic și fără încetare harul Botezului nostru. Apropiindu-ne de Împărtășanie, noi ne hrănim cu Trupul și Sângele lui Isus, și cu toate acestea, venind în noi, Isus este cel care ne unește la Trupul său».

La încheierea dialogului său cu fariseii, Isus le amintește în Evanghelie un cuvânt al profetului Osea (6,6): ”Mergeți și învățați ce înseamnă «îndurare vreau și nu jertfă»” (Mt 9,13). Adresându-se poporului lui Israel, profetul din vechime îi reproșează că rugăciunile pe care le înălța erau cuvinte goale și incoerente. În pofida legământului lui Dumnezeu și a milostivirii, poporul trăia deseori cu o religiozitate de fațadă, fără a trăi în profunzime porunca Domnului. De aceea profetul insistă spunând ”îndurare vreau”, adică credincioșia unei inimi care își recunoaște păcatele, care se căiește și începe să fie din nou credincioasă legământului cu Dumnezeu. ”Îndurare, și nu jertfă”, căci fără o inimă căită, orice faptă religioasă este lipsită de eficacitate.
Papa Francisc: «Isus aplică această frază profetică și pe planul relațiilor dintre oameni: acei farisei erau oameni de o mare religiozitate în ce privește forma, dar nu erau dispuși să împartă masa cu vameșii și păcătoșii; nu recunoșteau posibilitatea unei căințe și, prin urmare, a unei vindecări; nu puneau pe primul loc milostivirea: deși erau păstrători fideli ai Legii, arată că nu cunoșteau inima lui Dumnezeu. (…) Toți avem nevoie să ne hrănim din milostivirea lui Dumnezeu, pentru că din acest izvor vine mântuirea noastră».

La saluturile adresate pelerinilor din diferite țări, Sfântul Părinte a avut un cuvânt special pentru credincioșii polonezi și a subliniat împlinirea în aceste zile a 1050 de ani de la botezul națiunii. ”Îi cer lui Dumnezeu”, a spus papa Francisc, ”ca generația prezentă și viitoarele generații de polonezi să rămână credincioase harului botezului, dând mărturie pentru iubirea față de Cristos și de Biserică”.

În salutul adresat grupurilor parohiale din Slovacia, Sfântul Părinte a scos în evidență faptul că duminica viitoare, în calendarul roman sau latin se celebrează Ziua mondială de rugăciune pentru vocații: ”Cereți-i lui Cristos, Bunul păstor”, a fost îndemnul său, ”să trimită fără încetare noi lucrători în slujirea sa”.

În fine, după nelipsitul salut adresat tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, papa Francisc a cerut sprijinul rugăciunilor pentru o importantă călătorie apostolică pe care o va efectua sâmbătă, 16 aprilie:
Papa Francisc: «Sâmbăta viitoare voi merge în insula Lesbos, pe unde lunile trecute au tranzitat foarte mulți refugiați. Împreună cu frații mei patriarhul de Constantinopol, Bartolomeu, și arhiepiscopul Atenei și al întregii Grecii, Hieronimos, voi merge să-mi exprim apropierea și solidaritatea atât față de refugiați cât și față de locuitorii din Lesbos și de întregul popor grec, atât de generos în ospitalitate! Vă rog să mă însoțiți cu rugăciunea voastră, invocând lumină și tărie de la Duhul Sfânt și mijlocirea de mamă a Fecioarei Maria».

Primiți la încheiere și Binecuvântarea Apostolică a Sfântului Părinte, invocată la finalul audienței generale de miercuri, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.

(rv – A. Dancă)