Duminica Milostivirii Divine. Papa Francisc, la Veghea de rugăciune: să vorbim de milostivire, dar și să o punem în practică!

RV 02 apr 2016. Papa Francisc a prezidat în seara de sâmbătă, 2 aprilie 2016, Veghea de rugăciune organizată în Piața Sfântul Petru în ajunul Duminicii Milostivirii Divine. Este unul din momentele de vârf din calendarul inițiativelor care ritmează Anul Sfânt al Milostivirii. Sărbătoarea Milostivirii Divine a fost introdusă în calendarul universal de Ioan Paul al II-lea care a dispus să fie celebrată în cea de-a doua duminică a Paștelui.

În ciuda dispozitivului de control desfășurat de-a lungul străzilor din jurul Pieței Sfântul Petru, zeci de mii de pelerini care se află în aceste zile la Roma au luat parte la Veghea de rugăciune alături de Sfântul Părinte. În timpul întâlnirii religioase s-au făcut rugăciuni pentru creștinii prigoniți pentru credință și pentru creștinii care sunt prizonieri ai mentalității moderne, pentru familii, copiii necinstiți, refugiați și pentru convertirea celor care seamănă violență și dușmănie între oameni. Pontiful a cerut credincioșilor să vorbească de milostivire dar și să o pună în practică, atât la nivel personal cât și comunitar prin proiecte concrete care să rămână ca o amintire a acestui An Sfânt.

Amintirea Sf. Ioan Paul al II-lea
”Împărtășim cu bucurie și recunoștință”, a spus papa Francisc la începutul discursului său de la Veghea de rugăciune, ”acest moment de rugăciune care ne introduce la Duminica Milostivirii, dorită atât de mult de sfântul Ioan Paul al II-lea care a murit în 2005 și voia această sărbătoare ca să împlinească cerința sfintei Faustina. Mărturiile care au fost oferite, și pentru care vă mulțumim, alături de lecturile pe care le-am ascultat, deschid orizonturi de lumină și speranță pentru a intra în marele ocean al milostivirii lui Dumnezeu. Câte sunt chipurile milostivirii prin care El vine în întâmpinarea noastră? Sunt cu adevărat multe! Este imposibil să le descriem pe toate pentru că milostivirea lui Dumnezeu este un crescendo continuu. Dumnezeu nu obosește niciodată în a o manifesta iar noi nu ar trebui să ne obișnuim niciodată să o primim, să o căutăm și să o dorim! Este ceva mereu nou care provoacă stupoare și uimire văzând marea fantezie creatoare a lui Dumnezeu când vine la noi cu iubirea sa”.

E mai ușor să vorbești de milostivire decât să o pui în practică
”Dumnezeu”, a continuat Sfântul Părinte, ”s-a revelat manifestând de mai multe ori numele său iar acest nume este «cel milostiv» (cf Ex 34,6). Pe cât de mare și nemărginită este natura lui Dumnezeu, pe atât de mare și nemărginită este milostivirea sa, până într-acolo încât apare un efort temerar descrierea acesteia în toate aspectele ei. Răsfoind paginile Sfintei Scripturi găsim că milostivirea înseamnă mai întâi de toate apropierea lui Dumnezeu față de poporul său. O apropiere care se exprimă și se manifestă în principal ca ajutor și ocrotire. Este apropierea unui tată și a unei mame care se oglindește într-o frumoasă imagine a profetului Osea. Spune așa: ”Cu legături omenești îi trăgeam, cu corzi de iubire. Am fost pentru ei precum cei care îi ridică jugul pe umeri, deși eu mă înclinam asupra lor ca să-i hrănesc” (11,4). Îmbrățișarea unui tată și a unei mame față de copilul lor! Este foarte grăitoare această imagine: Dumnezeu îl ia pe fiecare dintre noi și ne ridică până la obrazul său. Câtă tandrețe cuprinde și câtă iubire exprimă! Tandrețe părintească: un cuvânt aproape uitat și de care lumea de astăzi, noi toți, avem nevoie. M-am gândit la acest cuvânt al profetului când am văzut logo-ul Jubileului. Isus nu doar că poartă pe umerii săi omenirea, dar apropie obrazul său de cel al lui Adam încât cele două chipuri par să se contopească într-unul singur. Noi nu avem un Dumnezeu care să nu înțeleagă și să nu împărtășească slăbiciunile noastre (cf Evr 4,15). Dimpotrivă! Tocmai în virtutea milostivirii sale, Dumnezeu s-a făcut unul dintre noi: «Prin întrupare, însuși Fiul lui Dumnezeu s-a unit, într-un fel, cu orice om. A lucrat cu mâini omenești, a gândit cu minte omenească, a voit cu voință omenească, a iubit cu inimă omenească. Născut din Maria Fecioara, s-a făcut cu adevărat unul dintre noi, asemănător nouă întru toate, afară de păcat» (Gaudium et spes, 22). În Isus, așadar, nu doar că putem atinge cu mâna milostivirea Tatălui, dar suntem sprijiniți să devenim noi înșine instrumente ale milostivirii. Poate fi ușor să vorbești de milostivire, dar e mai greu să devenim de o manieră concretă mărturisitori ai milostivirii. Este un parcurs care durează toată viața și nu ar trebui să cunoască defel întrerupere. Isus ne-a spus că trebuie să fim «milostivi ca Tatăl» (cf Lc 6,36). Pentru aceasta, este nevoie de viața întreagă!”.

Propunere concretă pentru Anul Milostivirii
După binecuvântarea apostolică invocată asupra celor prezenți la Veghea de rugăciune în Piața Sf. Petru, papa Francisc a ținut să adauge spontan o mărturie personală pentru ca Anul Milostivirii să lase în urma sa o amintire concretă:
”Zilele trecute, întâlnindu-mă cu conducerea unei asociații de ajutorare, de caritate, a venit următoarea idee și mi-am propus să o spun sâmbătă în Piață. Ce frumos ar fi să rămână ca amintire, un monument al acestui An al Milostivirii în fiecare dieceză, o operă structurală de milostivire: un spital, un azil de bătrâni, pentru copiii abandonați, o școală acolo unde lipsește, o casă de recuperare a celor dependenți de droguri… Atâtea lucruri care se pot face! Ar fi frumos ca fiecare dieceză să se gândească: ce pot să las ca amintire vie, ca faptă de milostivire vie, ca rană a lui Isus cel viu cu ocazia acestui An al milostivirii? Să ne gândim și să vorbim cu episcopii noștri. Vă mulțumesc!”.

La Veghea de rugăciune din ajunul Duminicii Milostivirii, ca și la Sfânta Liturghie de mâine pe care papa Francisc o celebrează în Piața Sfântul Petru la ora Romei 10.00, și-au anunțat prezența mai mulți delegați din România care participă la primul Congres apostolic european al milostivirii (31 martie – 4 aprilie), sub conducerea cardinalului Christoph Schönborn, arhiepiscopul Vienei.

(rv – A. Dancă)