Vinerea Sfântă. Papa Francisc prezidează rugăciunea Calea Crucii la Colosseum

25 martie 2016. În seara Vinerii Sfinte, 25 martie 2016. papa Francisc prezidează la ora 21.15 rugăciunea Calea Crucii la Colosseum. Textele meditațiilor din acest an au fost pregătite de cardinalul italian Gualtiero Bassetti, arhiepiscop de Perugia, sub genericul ”Dumnezeu este milostivire”. Devoțiunea Calea Crucii este transmisă în mondoviziune. În România poate fi ascultată în direct la Radio Maria. Cei care au acces la internet, pot urmări în direct de pe pagina noastră ro.radiovaticana.va, făcând click pe bannerul ”Transmisiune video”.

Vă oferim în continuare meditația de la stațiunea a XII-a, Isus moare pe cruce, de la Calea Crucii din Vinerea Sfântă cu papa Francisc:

Ne închinăm Ție, Cristoase, și Te binecuvântăm.
Căci prin sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea

Din Evanghelia după sfântul Marcu 15,33-39: Pe la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric pe întreg pământul până la ceasul al nouălea. La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: "Eloí, Eloí, léma sabactáni?" care înseamnă: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" Unii dintre cei care erau de faţă, auzindu-l, spuneau: "Iată, îl cheamă pe Ilie!" Cineva a alergat şi a înmuiat un burete în oţet şi, punându-l într-o trestie, i-a dat să bea, spunând: "Lăsaţi, să vedem dacă vine Ilie ca să-l ia jos!" Dar Isus, scoţând un strigăt puternic, şi-a dat sufletul. Atunci catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos. Când centurionul, care stătea în faţa lui, a văzut cum şi-a dat sufletul, a spus: "Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!".

Întuneric în miezul zilei: pe pământ se petrece ceva cu totul și cu totul uimitor și neașteptat, dar care nu aparține doar acestei lumi. Omul îl ucide pe Dumnezeu! Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit asemenea unui răufăcător.

Isus se adresează Tatălui strigând primele cuvinte din Psalmul 22. Este strigătul suferinței și al dezolării, dar este totodată "strigătul încrederii depline în victoria divină" și "al certitudinii victoriei" (Benedict al XVI-lea, Cateheză, 14 septembrie 2011 ).

Strigătul lui Isus este strigătul oricărui răstignit din istorie, strigătul celui abandonat și umilit, al martirului și al profetului, al celui prigonit și condamnat pe nedrept, al celui aflat în exil sau în temniță. Este strigătul disperării umane care se varsă însă în victoria credinţei ce transformă moartea în viaţa veşnică. "Voi vesti numele tău fraţilor mei, te voi lăuda în mijlocul adunării" (Ps 22,23).

Isus moare pe cruce. Este însă moartea lui Dumnezeu? Nu, este cea mai deplină expresie a mărturiei credinței.

Secolul XX a fost definit secolul martirilor. Exemple precum cele oferite de Maximilian Kolbe și Edith Stein exprimă o lumină imensă. Dar și în zilele noastre trupul lui Cristos continuă să fie răstignit în multe regiuni ale lumii. Martirii secolului al XXI-lea sunt adevărații apostoli ai lumii contemporane.

În marele întuneric se aprinde lumina: "Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!" pentru că cine moare astfel, transformând în speranță de viață disperarea morții, nu poate fi doar un om.

Răstignitul este jertfa deplină. Nu şi-a ţinut nimic, nici o margine de haină, nici o picătură de sânge, nici pe Maica Sa. A dat totul: "Consummatum est". Când nu mai avem nimic de dat pentru că am dat totul, atunci devenim capabili de adevărate daruri. Despuiat, gol, înghițit de răni, de setea abandonării, de batjocuri: nu mai este chip de om. A da totul: aceasta este caritatea. Unde se termină ceea ce este al meu, începe paradisul (preotul Primo Mazzolari).

RV/AM