Exerciții spirituale pentru Papa și Curia Romană: ”Câte pâini aveți?”

RV 10 mar 2016. Transparența în administrația bunurilor Bisericii, dar și chestiunea mai complexă a foametei și a risipei de hrană, au fost cele două puncte cheie din cea de-a șasea meditație de la exercițiile spirituale pentru Papa și Curia Romană, prezentată miercuri dimineață în casa de reculegere ”Divinul Învățător” din Ariccia, nu departe de Roma. Continuând seria reflecțiilor sub genericul ”Întrebările directe ale Evangheliei”, predicatorul, preotul italian Ermes Ronchi, a scos în evidență întrebarea lui Isus de la înmulțirea pâinilor: ”Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți!” (Mc 6,38).

Poporul creștin, a observat predicatorul, se simte profund rănit de atașamentul clerului față de bani, în timp ce una din bucuriile sale cele mai mari este gestul pâinii împărțite. ”Există persoane atât de înfometate încât pentru ei Dumnezeu nu poate să aibă decât forma unei pâini”, a spus predicatorul la începutul meditației sale. Viața începe cu foamea, iar a fi vii înseamnă a-ți fi foame. Dar privirea trebuie împinsă mai departe, unde foamea devine un fenomen care afectează masa de oameni, unde cei săraci iau cu asalt fortărețele bunăstării și cer ceva de mâncare. Cum răspunde Biserica la această situație?

Cuvintele Evangheliei despre care pr. Ronchi a vorbit la meditație s-au referit la episodul înmulțirii pâinilor și a peștilor. Discipolii îi cer lui Isus să dea drumul mulțimii ca să meargă să-și caute fiecare de mâncare. Isus, însă, le spune: ”Dați-le voi să mănânce!” (Mc 6,37). La obiecția celor Doisprezece cu privire la suma necesară, Învățătorul îi întreabă: ”Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți!” (v. 38). Isus este foarte practic în fața mulțimii înfometate și nu încetează să ceară contul cheltuielilor necesare:
Pr. Ermes Ronchi: «Operațiunea de verificare este cerută de la toți discipolii, chiar și astăzi, de la mine: Cât ai, câți bani, câte case? Ce nivel de viață? Mergeți și vedeți, verificați. Câte mașini sau bijuterii în formă de cruce și inele? Biserica nu trebuie să se teamă de transparență, de claritatea cu privire la pâinile și peștii pe care îi are, despre bunurile sale. ”Cinci pâini și doi pești”».

Prin transparență, unul este autentic, este adevărat, iar când ești adevărat, ești și liber. Asemenea lui Isus care nu s-a lăsat cumpărat de nimeni și nu a intrat în palatele celor puternici decât ca prizonier. Când unul nu are, notează predicatorul, caută să păstreze, ca acele ordine religioase care încearcă să administreze bunurile ca și cum acestea ar putea să genereze acea siguranță afectată de criza vocațiilor. În schimb, logica lui Isus este logica darului. ”A iubi”, în Evanghelie dobândește de multe ori forma verbului ”a da”. Miracolul înmulțirii pâinilor spune că Isus nu ține cont de cantitatea pâinilor, el vrea ca pâinea existentă să fie împărțită:
Pr. Ermes Ronchi: «În conformitate unei reguli divine misterioase: când pâinea mea devine pâinea noastră, atunci chiar și puținul devine suficient. În schimb, foamea începe când eu țin pâinea mea numai pentru mine, când Occidentul sătul ține numai pentru sine pâinea sa, peștii săi, bunurile sale (…) A îndestula foamea pământului, a întregului pământ, este posibil, există pâine suficientă. Nu e nevoie să fie înmulțită, e îndeajuns să fie distribuită, începând de la noi. Nu e nevoie de înmulțiri miraculoase, ci de a-l învinge pe Goliat-ul egoismului, al risipei de hrană și al agonisirii în câteva mâini».

”Dați și vi se va da, și veți primi o măsură plină, scuturată”. În această promisiune a lui Isus este cuprinsă ”misterioasa, imensa economie a darului și a însutitului, care dă peste cap orice bilanț”. Acest fapt dovedește că adevărul ultim urmează logica dăruirii, nu pe cea a observanței. Iar ”întrebarea de pe urmă va fi: ai dat puțin sau ai dat mult vieții?”. De aceasta depinde viața, nu de bunurile de care unul dispune. Și sunt îndeajuns cinci pâini dăruite pentru a schimba lumea:
Pr. Ermes Ronchi: «Este miracolul celor cinci pâini și doi pești pe care Biserica de la început le pune cu încredere în mâinile lui Cristos, fără să calculeze și fără să păstreze ceva pentru sine și pentru propria cină. Este puțin, dar e tot ceea ce are. Este puțin, dar e toată cina discipolilor. Este o picătură în mare, dar este acea picătură care poate să dea sens și speranță vieții».

La meditația din după amiaza de miercuri, a șaptea din seria exercițiilor spirituale, predicatorul a vorbit despre iertarea lui Dumnezeu ca ”iubire autentică” prin care omul este încurajat să se transforme ”în ceea ce poate deveni mai bun”. În centrul meditației s-a aflat episodul femeii adultere pe care Isus o iartă și o îndeamnă să nu mai păcătuiască. Fariseii acuzatori, în schimb, neagă milostivirea lui Dumnezeu dar, a remarcat predicatorul, cine preferă să acuze pornind de la defectele celorlalți, își închipuie doar că salvează adevărul lovind cu pietre în cei care greșesc.

Exercițiile spirituale pentru Papa și Curia Romană au început duminică, 6 martie 2016, și se încheie vineri.

(rv – A. Dancă)