Papa Francisc: Să renunțăm la religia vorbelor și să trăim religia faptelor!

RV 23 feb 2016. «Credința creștină este concretă, acționează făcând binele, nu e o religie a vorbelor, făcută din fățărnicie și vanitate»: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată marți, 23 februarie 2016, în capela Casei ”Sf. Marta” din Cetatea Vaticanului cu participarea unui grup de credincioși. Comentând lecturile biblice ale zilei, din cea de-a doua săptămână de Post în calendarul roman sau latin (Is 1,10.16-20 și Mt 23,1-12), Pontiful s-a rugat pentru ca Dumnezeu să ne ajute să renunțăm la calea vorbelor și să ne învețe calea faptelor.

Viața creștină este concretă, ”Dumnezeu este concret”, dar mulți se prefac că sunt creștini, cei care fac din apartenența la Biserică o laudă de sine fără angajare, un motiv de prestigiu și nu o experiență de slujire a celor mai săraci. Împletind cuvintele profetului Isaia cu textul din evanghelia după Matei, proclamate la Sf. Liturghie a zilei, Pontiful a explicat încă o dată ”dialectica evanghelică dintre a spune și a face”. Sfântul Părinte a scos în evidență cuvintele prin care Isus a demascat fățărnicia cărturarilor și a fariseilor, îndemnând discipolii și mulțimea să țină ceea ce ei învață dar să nu imite comportamentul lor:

Papa Francisc: «Domnul ne învață calea faptelor. De câte ori găsim lume în Biserică, printre care suntem și noi, care spune: ”Eu sunt foarte catolic”. ”Dar ce faci?” Câți părinți se declară catolici dar nu au niciodată timp să stea de vorbă cu fiii lor, să se joace cu ei, să-i asculte pe copiii lor. Poate și-au dus părinții la un azil de bătrâni, dar mereu sunt ocupați și nu merg să-i viziteze, lăsându-i acolo abandonați. ”Eu sunt foarte catolic, fac parte din cutare asociație!”. Iată, aceasta înseamnă religia vorbelor: eu spun că sunt așa, dar în realitatea fac cele lumești»

”A spune și a nu face”, susține Sfântul Părinte, ”este o înșelăciune”. Cuvintele profetului Isaia arată care este preferința lui Dumnezeu: ”Încetați să mai faceți răul, învățați să faceți binele; ajutați-l pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului şi apăraţi-o pe văduvă”. Aceleași cuvinte mai arată ceva, milostivirea nemărginită a lui Dumnezeu care se adresează omenirii și spune: ”Veniţi să discutăm!", zice Domnul. "Dacă păcatele voastre vor fi roşii ca pânza stacojie, ca zăpada le voi albi şi, dacă vor fi roşii ca purpura, vor deveni albe ca lâna”.

Papa Francisc: «Milostivirea Domnului merge în întâmpinarea celor care au curajul să discute cu El, dar care discută întru adevăr, despre lucrurile pe care eu le fac sau pe care nu le fac, pentru a mă îndrepta. Aceasta este marea iubire a Domnului, în această dialectică dintre a spune și a face. A fi creștin înseamnă a face: a face voința lui Dumnezeu. Și în ziua de pe urmă, pentru că aceasta va ajunge la toți, despre ce ne va întreba Domnul în ziua aceea? Ne va întreba: ”Ce ați spus despre mine?” Nu, ne va întreba cu privire la ceea ce am făcut fiecare».

La predica Sfintei Liturghii papa Francisc a făcut referință la un text biblic pe care îl amintește deseori, la pagina Evangheliei după Matei despre judecata universală, când Dumnezeu îi va cere omului cont despre ceea ce a făcut celor flămânzi, însetați, închiși, bolnavi sau străini. ”Aceasta este viața creștină”, a subliniat Pontiful, ”în schimb, vorbele, singure, ne duc la vanitate, la un mod de a se preface că suntem creștini. Nu, nu putem fi creștini în acest fel”.

Papa Francisc: «Domnul să ne dea înțelepciunea de a înțelege bine care este diferența dintre a spune și a face, și să ne învețe calea faptelor, să ne ajute să pășim pe această cale, căci calea vorbelor ne duce la locul în care se aflau acești învățători ai legii, acești clerici, cărora le plăceau veșmintele și să apară maiestuoși. Nu aceasta este realitatea Evangheliei. Domnul să ne învețe această cale!».

(rv – A. De Carolis – A. Dancă)