Mexic. Ispitirile lui Isus, o poartă către discernământ

RV 15 Feb 2016 În cadrul Sfintei Liturghii celebrate la 14 februarie la Centrul de studii din Ecatepec, papa Francisc le-a vorbit celor 300 de mii de persoane prezente despre cele „trei ispite care încearcă să ne degradeze”. Despre predica Sfântului Părinte și despre organizare ne vorbește părintele Federico Lombardi, directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun, într-un interviu realizat de trimisul nostru special în Mexic, Alessandro Guarasci:

F. L. – Ceea ce eu am găsit foarte bine organizat a fost primirea de-a lungul drumului. De la heliport și până la locul de celebrare al Liturghiei erau foarte multe persoane. Cred că mai multe decât la locul celebrării. Așadar o primire fastuoasă și foarte bine pregătită. Au fost cântece, grupuri care aveau pancarte pe care erau desenate drapelul Mexicului și culorile Vaticanului, așezate împreună în mod coregrafic. A fost un itinerariu de 9 km cu adevărat plăcut și entuziasmant. Cred că și Papa a fost impresionat să sosească cu elicopterul pe această întindere nesfârșită de case. Acestei mari adunări umane, acestui mare popor care trăiește în metropole, cum îi este vestită credința astăzi? Cum se face o pastorală în situații de acest gen? Sunt probleme mari, evident, pe care Papa le cunoaște personal, deoarece a fost episcopul unui mare oraș precum Buenos Aires, asemănător cu Ciudad de Mexico.

R. V. – Din punct de vedere al conținutului predicii, a fost o chemare puternică la centralitatea mesajului creștin…

F. L. – Această Liturghie era a primei Duminici din Postul Mare, iar Papa, ca de obicei, în predica sa este foarte fidel textelor. Așadar a mers un pic în inima mesajului creștin, care s-a prezentat în prima Duminică a Postului Mare ca un mesaj de convertire. Ispitirile lui Cristos sunt cu adevărat o poartă prin care se intră în discernământ, în propriul examen de conștiință și al societății care este în jurul nostru. Ispita averii, a vanității, a puterii și a dorinței de a se impune asupra altora sunt atât de fundamentale și radicale încât se aplică mereu.

R. V. – Trecând la vizita de la spitalul pediatric, ce ați simțit dumneavoastră pe lângă ceea ce s-a văzut la televizor?

F. L. – Această mare dorință a Papei și această mare capacitate a Papei de a demonstra, de a apropia de iubirea lui Dumnezeu prin intermediul iubirii trăite în viața creștină de cel care primește iubirea și o împărtășește celorlalți. Așadar, Papa are, cu siguranță, un dar de a face văzută apropierea și sensibilitatea cu o certă corporeitate, mângâind, îmbrățișând. A trata întâlnirea cu o mare afectivitate, cu o iubire generoasă și sensibilă, așa cum Papa reușește să facă, este în mod natural de mare confort.

(rv - I. Ursuleac)