Papa Francisc: predica la Jubileul persoanelor consacrate

3 februarie 2016. În sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, din data de 2 februarie, s-a încheiat Anul Vieții Consacrate, început la 30 noiembrie 2014. La Sfânta Liturghie, prezidată în bazilica vaticană, papa Francisc a adresat persoanelor consacrate îndemnul de a fi bărbați și femei care să cultive întâlnirea dintre persoane, fiind totodată păstrători ai capacității de a se uimi, trăind bucuria gratitudinii.

Anul Vieții Consacrate "a fost trăit cu deosebit entuziasm" și acum, asemenea unui fluviu se varsă în marea milostivirii, în acest imens mister al iubirii pe care-l trăim în timpul Jubileului extraordinar, a spus pontiful la Sfânta Liturghie de încheiere a Anului Vieții Consacrate.

Un copil, asemenea multora dar unic în același timp, "ne-a adus milostivirea și bunătatea lui Dumnezeu". Isus, chipul Milostivirii Tatălui, este noutatea și împlinirea care ni se prezintă în mod continuu asemenea unui dar peren făcut nouă de către Dumnezeu", a evidențiat Sfântul Părinte, adăugând: "Cei care s-au consacrat lui Dumnezeu sunt chemați să fie bărbați și femei care să promoveze întâlnirea", fiind "semn concret și profetic al apropierii de Dumnezeu".
Papa Francisc: "Toate formele de viață consacrată, fiecare potrivit propriilor caracteristici, sunt chemate să fie într-o stare de permanentă misiune, împărtășind bucuriile și speranțele, tristețile și angoasele oamenilor din zilele noastre, ale celor săraci și, mai ales, ale celor care suferă."

Vorbind despre Isus ca despre "noutatea care înnoiește orice lucru", pontiful a evidențiat că "cel care-l întâlnește pe Isus nu poate rămâne la fel ca înainte", devenind mărturisitor și mijlocitor al întâlnirii pentru ceilalți.
Papa Francisc: "[n.n. Cine-l întâlnește pe Isus] devine totodată promotor al culturii întâlnirii, evitând autoreferențialitatea care ne face să rămânem închiși în noi înșine."

Referindu-se la sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, papa Francisc a amintit că Iosif și Maria se mirau de lucrurile care se spuneau despre Fiul lor. "Și noi, în calitate de creștini și de persoane consacrate, suntem păstrători ai uimirii", a adăugat pontiful, explicând:
Papa Francisc: "O uimire care necesită o continuă reînnoire. E vai de noi dacă pătrunde obișnuința în viața spirituală; e vai de noi dacă ajungem să ne cristalizăm carismele într-o formă abstractă. După cum am spus și alteori, carismele fondatorilor nu trebuie să fie închise ermetic ca într-o sticlă, carismele nu sunt piese de muzeu. Fondatorii noștri au fost mișcați de Duhul Sfânt și nu le-a fost teamă să-și murdărească mâinile în viața de zi cu zi, cu problemele oamenilor, parcurgând în mod curajos periferiile geografice și existențiale."

Fondatorii institutelor de viață consacrată – a continuat – au păstrat în inima lor uimirea întâlnirii cu Cristos:
Papa Francisc: "Nu s-au oprit în fața obstacolelor și a neînțelegerii din partea celorlalți, pentru că au păstrat în inimă uimirea întâlnirii cu Cristos și nu au potolit flacăra harului Evangheliei. Au avut întotdeauna în inimă acea sfântă neliniște legată de Domnul, dorința irezistibilă de a-l duce altora, așa cum au făcut Maria și Iosif în templu. Azi, și noi suntem chemați să împlinim alegeri profetice și curajoase."

La finalul omiliei, papa Francisc a îndemnat la trăirea gratitudinii pentru a-l fi întâlnit pe Isus și pentru darul vocației:
Papa Francisc: "Cât este de frumos când vedem chipuri fericite de persoane consacrate, poate chiar înaintate în vârstă, precum Simeon și Ana, mulțumite și pline de gratitudine pentru propria vocație. 'Gratitudine': acest cuvânt este în măsură să sintetizeze tot ceea ce am trăit în acest An al Vieții Consacrate; gratitudine pentru darul Duhului Sfânt, care însuflețește mereu Biserica prin diferite daruri."  

După Sfânta Liturghie, papa Francisc a ieșit din bazilică și, de pe platforma din fața acesteia, s-a adresat în mod liber persoanelor consacrate, îndemnându-le să nu uite "prima chemare", să-și amintească uimirea acelei chemări. Pontiful a subliniat de asemenea că "esența vieții consacrate este rugăciunea". "Continuați să lucrați și să priviți la ziua de mâine cu speranță, cerându-i mereu Domnului să trimită vocații noi, astfel încât opera noastră de consacrare să poată continua".

RV/AM