Papa Francisc: sanctuarul, casa iertării și a primirii

RV 21 ian 2016. Papa Francisc i-a primit joi în aula Paul al VI-lea pe cei aproximativ trei mii de participanți la Jubileul Milostivirii pentru operatorii de pelerinaje și rectorii sanctuarelor. Pelerinajele la sanctuare, a remarcat Papa în cuvântul său, reprezintă una din ”expresiile cele mai elocvente ale credinței poporului lui Dumnezeu și manifestă devoțiunea a generații de persoane care, cu simplitate, au crezut și s-au încredințat mijlocirii Fecioarei Maria și sfinților”.
• «Această religiozitate populară este o formă genuină de evanghelizare, care trebuie să fie promovată și valorificată din ce în ce mai mult, fără a-i minimaliza importanța. La sanctuare, într-adevăr, credincioșii noștri trăiesc spiritualitatea lor profundă, acea devoțiune care de secole a modelat credința prin devoțiuni simple dar foarte semnificative. Să ne gândim la cât de intensă devine în unele din aceste locuri rugăciunea către Isus cel răstignit, rozariul sau Calea Crucii».

Ar fi o greșeală, a continuat Sfântul Părinte, dacă am considera că cel care merge în pelerinaj trăiește o spiritualitate nu personală ci ”de masă”. În realitate, ”fiecare pelerin poartă în inima sa o dorință specială și o rugăciune particulară. Cine intră în sanctuar simte imediat că se află acasă la el, se simte primit, înțeles și susținut”.
• «Cuvântul cheie pe care doresc să-l subliniez astăzi împreună cu voi este ”primirea” (…) o primire afectuoasă, sărbătorească, cordială și răbdătoare (…) Isus a vorbit de primire, dar mai ales a pus-o în practică. Când ni se spune că cei păcătoși, de exemplu Matei sau Zaheu, îl primeau pe Isus în casa și la masa lor, aceasta se întâmpla pentru că ei înșiși se simțeau primiți mai întâi de Isus, și aceasta le-a schimbat viața. (…) Primirea este, într-adevăr, determinantă pentru evanghelizare. Uneori, e îndeajuns pur și simplu un cuvânt, un zâmbet, pentru a face ca o persoană să se simtă primită și iubită».

Papa a îndemnat operatorii de pelerinaje și rectorii sanctuarelor să facă în așa fel încât ”orice pelerin să aibă bucuria de a se simți înțeles și iubit. În acest fel, întorcându-se acasă, el va simți nostalgia pentru cele trăite și va avea dorința de a se întoarce, dar mai ales, va dori să continue drumul de credință în viața sa de fiecare zi”.
• «O primire cu totul specială este cea pe care o oferă slujitorii iertării lui Dumnezeu. Sanctuarul este casa iertării în care fiecare se întâlnește cu blândețea Tatălui care are milă față de toți, fără nicio excludere. Cine se apropie de confesional o face pentru că se căiește de păcatul său. Simte în mod lămurit că Dumnezeu nu-l condamnă, ci îl primește și îl îmbrățișează, ca tatăl fiului rătăcitor, pentru a-i restitui demnitatea de fiu (cf Lc 15,20-24). Preoții care își desfășoară slujirea la sanctuare trebuie să aibă inima impregnată de milostivire, atitudinea lor trebuie să fie ca cea a unui tată». 

(rv – A. Dancă)