Mesajul Papei Francisc pentru Ziua migrantului și a refugiatului 2016 (text)

RV 01 oct 2015 / 17 ian 2016. ”Migranții și refugiații ne interpelează. Răspunsul Evangheliei milostivirii”, este titlul Mesajului papei Francisc pentru Ziua mondială a migrantului și refugiatului 2016. Potrivit dispozițiilor, această Zi specială se marchează anual în a treia duminică din ianuarie, drept care în 2016 va fi marcată în 17 ianuarie. Mesajul Sfântului Părinte a fost prezentat joi, 1 octombrie 2015, la Sala de presă a Sfântului Scaun.

Vă oferim mai jos, în traducerea noastră de lucru, textul mesajului:

«Dragi frați și surori,
În bula de proclamare a Jubileului extraordinar al milostivirii am amintit că ”există momente în care de o manieră și mai puternică suntem chemați să ținem fixă privirea la milostivire ca să devenim noi înșine semn eficace al lucrării Tatălui” (Misericordiae vultus, 3). Iubirea lui Dumnezeu, într-adevăr, vrea să ajungă la toți și la fiecare, transformându-i pe cei care primesc îmbrățișarea Tatălui în tot atâtea brațe care se deschid și se strâng pentru ca fiecare să știe că este iubit ca fiu și să se simtă acasă în unica familie umană. În acest fel, grija părintească a lui Dumnezeu este atentă față de toți, cum face păstorul cu turma sa, dar este deosebit de sensibilă la necesitățile oii rănite, obosite sau bolnave. Isus Cristos ne-a vorbit astfel de Tatăl, ca să ne spune că El se apleacă asupra omului rănit de mizeria fizică sau morală și, cu cât se agravează condițiile lui, cu atât mai mult se revelează eficacitatea milostivirii divine.

În epoca noastră, fluxurile migratorii sunt în continuă creștere în orice regiune a planetei: refugiații și persoanele în fugă din țările lor interpelează indivizii și colectivitățile, sfidând tradiționalul mod de a trăi și, uneori, răvășind orizontul cultural și social cu care ajung să se confrunte. Tot mai des victime ale violenței și sărăciei, abandonând țările lor de origine, ei suferă ultrajul traficanților de persoane umane în călătoria spre visul unui viitor mai bun. Dacă, apoi, supraviețuiesc abuzurilor și adversităților, trebuie să se confrunte cu realitatea în care se cuibăresc suspiciuni și temeri. Nu rareori, în fine, ei se lovesc de lipsa unor legi clare și practicabile, care să reglementeze primirea și să dispună parcursuri de integrare pe termen scurt și lung, acordând atenție drepturilor și obligațiilor tuturor. Mai mult decât în vremurile trecute, astăzi Evanghelia milostivirii scutură conștiințele, împiedică să ne obișnuim cu suferința celuilalt și arată căi de răspuns care se înrădăcinează în virtuțile teologale ale credinței, speranței și carității, declinându-se în faptele de milostenie sufletească și trupească.

Pe baza acestei constatări am vrut ca Ziua mondială a migrantului și a refugiatului din 2016 să fie dedicată temei ”Migranții și refugiații ne interpelează. Răspunsul Evangheliei milostivirii”. Fluxurile migratorii sunt, de acum, o realitate structurală și prima chestiune care se impune se referă la depășirea fazei de urgență pentru a face spațiu unor programe care să țină cont de cauzele migrațiilor, de schimbările care se produc și de consecințele care întipăresc chipuri noi în societăți și popoare. În fiecare zi, însă, situațiile dramatice ale milioanelor de bărbați și femei interpelează Comunitatea internațională, în fața apariției unor crize umanitare inacceptabile în multe zone ale lumii. Indiferența și tăcerea deschid calea complicității când asistăm ca spectatori la morțile prin sufocare, epuizare, violențe și naufragii. De mari sau mici dimensiuni, sunt întotdeauna tragedii, chiar și când se pierde numai o singură viață umană.

Migranții sunt frați ai noștri și surori ale noastre care caută o viață mai bună departe de sărăcie, de foame, de exploatare și de distribuirea injustă a resurselor planetei, care ar trebui să fie împărțite în mod echitabil între toți oamenii. Nu este, oare, dorința fiecăruia, aceea de a îmbunătăți condițiile de viață și de a obține o bunăstare onestă și legitimă pe care să o împartă cu cei dragi?

În acest moment din istoria umanității, marcat în mod puternic de migrații, chestiunea identității nu este de importanță secundară. Cel care emigrează, într-adevăr, este constrâns să schimbe unele aspecte care îi definesc propria persoană și, chiar involuntar, îl forțează la schimbare și pe cel care îl primește. Cum pot fi trăite aceste schimbări, astfel încât să nu devină o piedică pentru dezvoltarea autentică, ci oportunități pentru o adevărată creștere umană, socială și spirituală, respectând și promovând acele valori care îl fac pe om tot mai om în raportul just cu Dumnezeu, cu ceilalți și cu creația?

De fapt, prezența migranților și a refugiaților interpelează cu seriozitate diversele societăți care îi primesc. Acestea trebuie să facă față la fapte noi care se pot dovedi imprudențe dacă nu sunt motivate, gestionate și reglementate în mod adecvat. Cum trebuie procedat pentru ca integrarea să devină îmbogățire reciprocă, să deschidă parcursuri pozitive pentru comunități și să prevină riscul discriminării, al rasismului, al naționalismului extrem sau al xenofobiei?

Revelația biblică încurajează primirea celui străin, motivând-o cu certitudinea că făcând astfel se deschid ușile lui Dumnezeu și pe chipul celuilalt se manifestă trăsăturile lui Isus Cristos. Multe instituții, asociații, mișcări, grupuri angajate, organizații diecezane, naționale și internaționale experimentează uimirea și bucuria sărbătorii întâlnirii, a schimbului reciproc și a solidarității. Ei au recunoscut glasul lui Isus Cristos: ”Iată, stau la ușă și bat” (Ap 3,20). Și cu toate acestea, nu încetează să se înmulțească nici dezbaterile cu privire la condițiile și limitele care trebuie puse ospitalității, nu doar în politicile statelor dar și în unele comunități parohiale care observă că este amenințată liniștea tradițională.

În fața acestor chestiuni, cum altfel poate acționa Biserica dacă nu inspirându-se din exemplul și cuvintele lui Isus Cristos? Răspunsul Evangheliei este milostivirea. În primul rând, aceasta este darul lui Dumnezeu Tatăl revelat în Fiul său: milostivirea primită de la Dumnezeu trezește, în realitate, sentimente de recunoștință bucuroasă pentru speranța pe care ne-a deschis-o misterul răscumpărării în sângele lui Cristos. Ea, mai departe, alimentează și întărește solidaritatea față de aproapele ca exigență de răspuns la iubirea gratuită a lui Dumnezeu ”care a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt” (Rm 5,5). De altfel, fiecare dintre noi este responsabil de aproapele său: suntem păzitorii fraților noștri și ai surorilor noastre, oriunde ar trăi. Menținerea bunelor contacte personale și capacitatea de a depăși prejudecățile și temerile sunt ingrediente esențiale pentru a cultiva cultura întâlnirii, unde unul e dispus nu doar să dea, dar și să primească de la ceilalți. Ospitalitatea, într-adevăr, trăiește din ceea ce se dăruiește și se primește.

În această perspectivă este important a vedea migranții nu doar pe baza condiției lor de regularitate sau iregularitate în privința documentelor, dar mai presus de toate ca persoane care, fiind tutelate în demnitatea lor, pot contribui la bunăstarea și progresul tuturor, în special când își asumă în mod responsabil obligații față de cel care îi primește, respectând cu recunoștință patrimoniul material și spiritual al țării care îi găzduiește, respectând legile ei și contribuind la necesitățile ei. În orice caz, nu se pot reduce migrațiile la dimensiunea politică și normativă, la aspectele economice și la simpla prezență de culturi diferite pe același teritoriu. Aceste aspecte sunt complementare apărării și promovării persoanei umane, culturii întâlnirii între popoare și unității, unde Evanghelia milostivirii inspiră și încurajează parcursuri care reînnoiesc și transformă întreaga umanitate.

Biserica îi însoțește pe toți cei care se străduiesc să apere dreptul fiecăruia de a trăi cu demnitate, exercitând mai întâi de toate dreptul de a nu emigra, pentru a contribui la dezvoltarea țării de origine. Acest demers ar trebui să includă, la primul său nivel, necesitatea de a ajuta țările din care pornesc migranții și refugiații. În acest fel se confirmă faptul că solidaritatea, cooperarea, interdependența internațională și distribuirea echitabilă a bunurilor pământului sunt elemente fundamentale pentru a opera în profunzime și cu incisivitate mai ales în regiunile de plecare a fluxurilor migratorii, ca să înceteze acele dezechilibre care induc persoanele, în formă individuală sau colectivă, să abandoneze mediul lor natural și cultural. În orice caz, e necesar să se evite, pe cât posibil încă din naștere, fuga refugiaților și exodul dictat de sărăcie, violență și persecuții. În această privință este indispensabil ca opina publică să fie informată în mod corect, inclusiv pentru a preveni temerile nejustificate și speculațiile pe pielea migranților.

Nimeni nu se poate preface că nu se simte interpelat de noile forme de sclavie, gestionate de organizații criminale care vând și cumpără bărbați, femei și copii, precum muncitori forțați în construcții, agricultură, pescuit sau în alte domenii ale pieței. Câți minori sunt și astăzi constrânși să se înroleze în miliții care îi transformă în copii-soldat! Câte persoane sunt victime ale traficului de organe, de cerșetorie forțată și exploatare sexuală! Refugiații timpului nostru fug din aceste crime aberante și interpelează Biserica și comunitatea umană pentru ca și ei, în mâna întinsă a celui care îi primește, să vadă chipul Domnului, ”Tatăl milostiv și Dumnezeul oricărei mângâieri” (2 Cor 1,3).

Dragi frați și surori migranți și refugiați! La rădăcina Evangheliei milostivirii, întâlnirea și primirea celuilalt se împletește cu întâlnirea și primirea lui Dumnezeu: a-l primi pe celălalt înseamnă a-l primi pe Dumnezeu în persoană! Nu lăsați să vă fie furată speranța și bucuria de a trăi care izvorăsc din experiența milostivirii lui Dumnezeu, care se manifestă în persoanele pe care le întâlniți de-a lungul drumurilor voastre! Vă încredințez Fecioarei Maria, Maica migranților și a refugiaților, și Sfântului Iosif, care au trăit amărăciunea emigrării în Egipt. Mijlocirii lor, îi încredințez și pe cei care dedică energie, timp și resurse pentru îngrijirea, atât pastorală cât și socială, a migrațiilor. Asupra tuturor, împart Binecuvântarea Apostolică».

Din Vatican, 12 septembrie 2015
Comemorarea Sfântului Nume al Mariei

(rv – A. Dancă)