Papa Francisc: credința este un dar care schimbă viața

RV 15 ian 2016  „Cum este credința mea în Isus Cristos?”. Aceasta este întrebarea lansată de papa Francisc în omilia din cadrul Liturghiei celebrată vineri, 15 ianuarie 2016, în capela Casei „Sfânta Marta” din Vatican. Inspirat de Evanghelia zilei, Pontiful a spus că pentru a-L înțelege cu adevărat pe Isus nu trebuie să avem inima închisă, ci trebuie să-L urmăm pe calea credinței și a umilinței. „Credința este un dar pe care nimeni nu îl poate cumpăra, este un dar care ne schimbă viața”, a mai spus urmașul sfântului Petru.

Lumea face totul pentru a se apropia de Isus și nu se gândește la riscurile pe care și le asumă pentru a-L putea asculta sau atinge”, spune Francisc inspirându-se din Evanghelia după Marcu, unde se relatează vindecarea paraliticului din Cafarnaum. Multă lume era adunată în fața casei unde predica Isus, astfel încât au fost nevoiți să desfacă acoperișul casei și să coboare pe acolo patul în care se afla paraliticul. Aveau credință, aceeași credință a femeii care chiar și în mijlocul mulțimii, atunci când Isus mergea acasă la Iair, s-a așezat în așa fel încât să se atingă de El, de îmbrăcămintea Sa, pentru a fi vindecată. Este aceeași credință a centurionului pentru vindecarea slugii sale. Credință puternică, curajoasă, care merge înainte. O inimă deschisă credinței.

La Nazaret, la începutul misiunii sale, Isus a mers în Sinagogă spunând că a fost trimis pentru a-i elibera pe cei asupriți, pe sclavi și pentru a le reda vederea orbilor. Pentru a inaugura „un an de har”, adică un an „al iertării, al apropierii de Domnul”. Aici însă face un pas în plus: nu doar vindecă bolnavii, ci iartă și păcatele lor.             

Papa Francisc: „Erau acolo cei ce aveau inima închisă, dar acceptau, până la un anumit punct, că Isus a fost un vindecător. Dar a ierta păcatele este mult! Acest om merge prea departe! Nu are dreptul să zică asta, pentru că numai Dumnezeu poate ierta păcatele. Dar Isus, care știa ce gândesc, le zice „Eu sunt Dumnezeu?”. Nu, nu le-o spune. „De ce gândiți aceste lucruri? Pentru că știți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele”, este pasul în față. „Ridică-te, ești vindecat!”. Începe să vorbească în acel limbaj care la un moment dat va descuraja lumea și anumiți discipoli care îl urmau. Este dur acest limbaj, când vorbește să mâncăm Corpul Său ca și cale de mântuire”.

Înțelegem, a mai spus papa, că Dumnezeu vine să ne „salveze de boli”, dar înainte de toate pentru a ne „salva de păcatele noastre”. Acesta este punctul cel mai greu de înțeles. Când Isus se face văzut, cu o putere mai mare decât de cea a unui om, pentru a ierta, a da viață și a recrea omenirea, chiar și discipolii săi stau în dubii și pleacă. Iar Isus își întreabă micul său grup: „și voi vreți să plecați?”.

Papa Francisc: „Credința în Isus Cristos. Cum este credința mea în Isus Cristos? Cred că Isus este Dumnezeu, că este Fiul lui Dumnezeu? Iar această credință îmi schimbă viața? Face ca inima mea să dorească acest an de har, acest an al iertării și al apropierii de Domnul? Credința este un dar. Nimeni nu merită credința. Nimeni nu o poate cumpăra. Ea este un dar. Credința mea în Isus Cristos mă duce la umilire? Nu spun la umilință. Spun la umilire, la pocăință, la rugăciunea care imploră: „iartă-mă, Doamne. Tu ești Dumnezeu. Tu poți ierta păcatele mele”.

Domnul ne face să creștem în credință. Lumea a constatat că îl căuta pe Isus pentru a-L asculta deoarece vorbea cu autoritate, nu cum vorbesc cărturarii. Îl urma pentru că vindeca, făcea miracole. Iar la final, această lume, „după ce a văzut acestea, a plecat și toți se minunau și lăudau pe Dumnezeu”.

Papa Francisc: „Lauda. Dovada prin care eu cred că Isus Cristos este Dumnezeu în viața mea, că a fost trimis pentru a mă ierta este lauda: dacă eu am capacitatea de a-L lăuda pe Dumnezeu. A lăuda pe Dumnezeu. Este gratis acest lucru. Lauda este gratuită. Este un sentiment pe care îl dă Spiritul Sfânt și te face să spui: „Tu ești singurul Dumnezeu”. Domnul să ne facă să creștem în această credință în Isus Cristos Dumnezeu, să ne ierte și să ne ofere anul de har, iar această credință să ne ducă la laude”.

(rv – I. Ursuleac)