Papa: ”Faptele de milostivire, inima credinței noastre în Cristos”

RV 07 ian 2016. ”Faptele de milostivire sunt în centrul, la inima credinței noastre în Dumnezeu”: a spus papa Francisc la predica Sf. Liturghii celebrată joi dimineață, 7 ianuarie 2016, cu participarea mai multor grupuri de credincioși în capela Casei Sf. Marta. Referindu-se la prima lectură, luată din Prima Scrisoare a Sf. Apostol Ioan, Pontiful a subliniat că e nevoie să ne ferim de duhurile lumești care ne îndepărtează de Dumnezeu.

Papa Francisc a prezentat reflecția sa pornind de la îndemnul Sfântului apostol Ioan de a rămâne în Dumnezeu. Un creștin, a remarcat Sfântul Părinte la predică, este unul care rămâne în Dumnezeu, care îl are pe Duhul Sfânt și se lasă călăuzit de El. ”A rămâne în Dumnezeu este într-un anumit fel respirația vieții creștine, este stilul acesteia”. În același timp, apostolul avertizează să nu se dea crezare oricărui duh, dimpotrivă, de a discerne duhurile pentru a vedea dacă sunt cu adevărat de la Dumnezeu. Ce înseamnă, totuși, a discerne duhurile? Nu este vorba de fantasme, evident, ci de a pune la încercare, de a vedea ce se întâmplă în inima mea și care este rădăcina a ceea ce unul simte în acel moment, pentru a vedea dacă ceea ce unul simte vine de la Dumnezeu sau dacă vine de la antihrist. Duhul celor lumești, mundanitatea, îndepărtează de la Duhul lui Dumnezeu, ”singurul care ne face să rămânem în Domnul”. Criteriul pentru un bun discernământ cu privire la ceea ce se întâmplă în adâncul inimii este sugerat de apostolul Ioan: ”orice duh care îl mărturisește pe Isus Cristos venit în trup, este de la Dumnezeu, iar orice duh care nu-l mărturisește pe Isus, nu este de la Dumnezeu”.
• «Criteriul este Întruparea. Eu pot să simt atâtea lucruri în mine, chiar lucruri bune, idei bune. Dar dacă aceste idei bune, aceste sentimente, nu mă conduc la Dumnezeu care s-a făcut trup, nu mă conduc la fratele meu, atunci nu sunt de la Dumnezeu. De aceea, apostolul Ioan începe acest pasaj al scrisorii sale spunând că ”aceasta este porunca lui Dumnezeu: să credem în numele Fiului său Isus Cristos și să ne iubim unii pe alții”».

Putem face numeroase planuri pastorale, a continuat Sfântul Părinte, să ne imaginăm noi metode prin care să-i apropiem pe oameni, dar ”dacă nu mergem pe drumul lui Dumnezeu care a venit în trup, pe calea Fiului lui Dumnezeu care s-a făcut Om ca să meargă împreună cu noi, nu suntem pe calea duhului cel bun; este antihristul, mundanitatea, spiritul lumii”.
• «Câtă lume întâlnim în viață care pare să fie spirituală, dar nu vorbește de practicarea faptelor de milostivire. De ce? Pentru că faptele de milostivire sunt tocmai concretețea mărturiei noastre despre Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut trup: a-i vizita pe cei bolnavi, a da de mâncare celor flămânzi, a avea grijă de cei marginalizați… Faptele de milostivire! De ce? Pentru că orice frate al nostru, pe care trebuie să-l iubim, este trup al lui Cristos. Dumnezeu s-a făcut trup ca să se identifice cu noi. Iar omul care suferă, este Cristos care suferă».

”Nu dați crezare oricărui duh, fiți atenți”, a spus mai departe Sfântul Părinte, ”puneți la încercare duhurile pentru a verifica dacă vin cu adevărat de la Dumnezeu”. Semnele care arată că mergem pe calea duhului cel bun, ”pe drumul Cuvântului lui Dumnezeu care s-a făcut trup”, sunt ”slujirea aproapelui, a fratelui sau a surorii care are nevoie”, care ”are nevoie și de un sfat, și de urechea mea care să-i asculte”.
• «Să-i cerem Domnului astăzi harul de a cunoaște bine ce se întâmplă în inima noastră, ceea ce ne place să facem, ceea ce mă marchează mai mult: dacă este Duhul lui Dumnezeu, care mă face să-i slujesc pe alții, sau duhul lumii care se învârte în jurul meu, al închiderilor mele, al egoismelor mele, al atâtor lucruri. Să-i cerem harul de a cunoaște ce se întâmplă în inima noastră!».

(rv – A. Dancă)