Papa Francisc: indiferența, amenințare pentru pace

RV 04 ian 2016. ”În momentele fericite și în cele triste, să ne încredințăm Domnului, milostivirea noastră și speranța noastră. Vă amintesc și angajamentul pe care ni l-am asumat la Anul Nou, Ziua păcii: «Învinge indiferența și cucerește pacea!». Prin harul lui Dumnezeu vom reuși să-l punem în practică!”. Sunt cuvintele papei Francisc adresate tuturor oamenilor de bunăvoință la rugăciunea ”Angelus” recitată în 3 ianuarie, prima duminică din 2016, ocazie cu care Sfântul Părinte a reînnoit ”tuturor urările de pace și bine în Domnul”.

Ieșirea din indiferență este un pas obligatoriu, lasă de înțeles Sfântul Părinte, pentru a cuceri pacea de care toți oamenii au nevoie pentru o viață demnă. În legătură cu tema centrală a celei de-a 49-a Zi mondială a păcii, marcată anual de Biserica catolică la 1 ianuarie, colegii de la redacția centrală l-au contactat pe mons. Mario Toso, episcop de Faenza și Modigliana, în Italia, fost secretar al Consiliului Pontifical ”Justitia et Pax”. Mons. Toso a inaugurat luni, 4 ianuarie, la Roma, ”Școala de pace”, promovată de Fraternitatea Franciscană ”Frate Jacopa”.

M.T. – Indiferența îi face pe oameni să nu se mai recunoască drept semeni, sau altfel spus, ca persoane făcute pentru a fi complementare, pentru reciprocitate, pentru dăruirea dezinteresată. Dacă acest fapt e adevărat, angajamentul tuturor, mai înainte chiar de cel referitor la planul politic și instituțional, trebuie declinat pe plan spiritual, cultural și pedagogic. Fără o nouă viziune asupra omului, fără a educa inima omului, devine aproape imposibil să învingem indiferența pe care o vedem preschimbată de multe ori în ură și violență. E necesar ca fraternitatea, împreună cu libertatea și egalitatea să devină din nou pilastrul civilizației. Fără fraternitate, libertatea rămâne doar un privilegiu pentru câțiva. Pacea, ori este efortul tuturor, ori nu există.

R.V. – Jubileul poate fi o ocazie pentru creștini de a da mărturie pentru milostivire și de a combate indiferența care, după cum remarca Pontiful, ajunge să ucidă pacea?
M. T. – Jubileul este fără îndoială momentul cel mai înalt pentru a mărturisi milostivirea. Înțeleasă ca viață a lui Dumnezeu dăruită omului și primită de om, milostivirea potențează capacitatea omului de a dori adevărul, binele și pe Dumnezeu. În acest fel, persoanele nu sunt doar umanizate, dar îmbogățite cu capacitatea lui Dumnezeu de a iubi, a ierta și a face dreptate. A experimenta milostivirea lui Dumnezeu îl face capabil pe om să o trăiască și să o dăruiască, îl abilitează să fie protagonist al dreptății mai mari, al unei dreptăți care este mai mult decât omenească, deși o cuprinde pe aceasta, dar o presupune și o depășește. Milostivirea lui Dumnezeu îi dăruiește fiecăruia nu doar după propria demnitate umană, dar și după demnitatea de fiice și fii ai lui Dumnezeu. Aceasta este una din condițiile care garantează pacea.

R. V. – Apărarea mediului, a creației lui Dumnezeu, este una din temele forte ale pontificatului. Prin enciclica ”Laudato si” papa Francisc spune că ocrotind creația, se ocrotește, de fapt, omul, și se apără, în realitate, pacea între oameni.
M. T. – Pacea și ocrotirea creației merg mână în mână. O casă comună degradată și jefuită nu poate fi o locuință de pace. A continua, apoi, cu poluarea, consumul nepăsător al resurselor ce nu se pot reînnoi, diminuarea biodiversității, migrațiile forțate de persoane și animale, înseamnă a păși înainte pe calea unei sinucideri colective, a face un război cu noi înșine. Alternativa obligatorie este ocrotirea ”casei comune” continuând, cum spunea papa Francisc, o ecologie integrală, accentuând participarea cetățenească și cerând ca acordurile internaționale să fie respectate printr-o guvernare eficace. Binele unei ecologii integrale este parte integrantă din binele comun al familiei umane și al păcii.

(rv – A. Gisotti – A. Dancă)