Pastorala PS Mihai Frăţilă: dreptul nostru este prezentul şi speranţa

RV 29 decembrie 2015. La sfârșitul unui an în care am văzut și auzit multe, printre atâtea lucruri trăite, sperăm cu toții ca, de Crăciun, să fim în stare să-i pregătim lui Isus locul cel mai de seamă din suflet (…) dreptul nostru nu este trecutul, ci prezentul cu Hristos: scrie episcopul Eparhiei „Sfântul Vasile cel Mare” la Bucureşti, PS Mihai Frăţilă, în mesajul pastoral de sărbătoarea Naşterii Domnului din acest an.

„Reînnoindu-ne în fața ieslei speranța în puterea tăcută a lui Dumnezeu, să nu ne preocupăm decât prin rugăciune pentru clima împovărată a lumii și pentru viitor! Și să nu ne tulburăm că mărturiei creștine i se ripostează cu violență tot mai mare! «Când vor începe să fie acestea, prindeți curaj și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie» (Luca 21,28)”: scrie episcopul greco-catolic.

Convins că «harul Domnului este singurul în stare să constrângă Răul să iasă din neclaritate, sursa durerii și a oricărei răutăți», PS Mihai îşi încurajează credincioşii să nu se descurajeze în prag de Crăciun, ci să creadă cu tărie că „propria slăbiciune sau limitele personale sunt «refugiul providențial al speranței», locul unde harul se mărturisește, pe drept cuvânt, în neputință”.

În mesajul său, prelatul subliniază de asemenea că „dreptul credincioşilor este harul prezentului şi speranţa Împărăției cerești”, fără a privi prea mult spre trecut.

 „Sub pretextul de a ne căuta drepturile istorice, ne-am concentrat atenția, poate prea ușor, asupra lucrurilor care nu aduc neapărat cu sine simțul Providenței. Permițând astfel amărăciunilor să ne sleiască de puteri, am pierdut din vedere harul prezentului și prioritatea spirituală a bătăliei. Ori – continuă episcopul – a căuta demnitatea confiscată sau dreptatea este necesar, dar fără a uita că nici lui Isus nu i s-a dat satisfacție în această lume”.

„Martiriul-mărturie rămâne pururi prezent și creativ – se mai citeşte în mesaj – de aceea mucenicii nu aparțin trecutului”. Dar „tocmai această mărturie a clipei prezente, în perseverența la bine, prin schimbarea inimilor, participă la lucrarea lui Dumnezeu de a converti lumea, reapropiindu-o de El”.

Participant din partea Conferinţei episcopilor catolici din România la ultimul Sinod general al episcopilor pe tema familiei din Vatican, PS Mihai dedică o bună parte a pastoralei sale martiriului prezent fără precedent în viaţa familiei şi a Tainei Căsătoriei. Este nevoie de «caracter în credinţă», spune el, înţelegând prin aceasta nevoia de a ne „desprinde în judecată de regula acestei lumi și să ne încrede în Dumnezeu”, asemenea Dreptului Simeon, care spune Maicii Sfinte: „Iată, Fiul Tău este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Iar prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2,34-35)”.

Este nevoie de acel „da” care să fie „da” şi acel „nu”, care să fie „nu”, tot mai greu de spus cu încredere totală, dar „perseverența la Adevăr nu este posibilă fără fidelitatea față de Hristos”, asigură episcopul, într-un „ceas istoric, în care cuvântul Evangheliei trebuie să fie mai mult ca niciodată clar, ferm, riguros, atestând omenia simplă, gratuită și dezarmantă a credincioșilor.  Tocmai fiindcă e sinceră și dezinteresată – subliniază el – nu există rău mai mare pentru Biserică decât «zelul» cu care încercăm acomodarea Adevărului cu spiritul lumesc”.

Episcopul greco-catolic de la Bucureşti îndeamnă prin cuvintele Sfântului Apostol Pavel către Evrei să „lepădăm orice povară și păcatul cel grabnic ce ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte. Cu ochii ațintiți asupra lui Isus, începătorul și plinitorul credinței, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ținut seama de ocara ei și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. Luați aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoși, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsați osteniți, slăbind în sufletele voastre” (Evrei 12,1-3).

În contextul actual şi prin Jubileul extraordinar al milostivirii propus de papa Francisc se reaminteşte că Purificare Bisericii „a fost din totdeauna în centrul Evangheliei pentru că Dumnezeu ne dorește sfinți în Fiul său coborât în lume”, începând însă cu fiecare credincios prin asumarea răspunderii personale, a părerii de rău și a îndreptării.

„Atunci, când slăbiciunea încetează să ne mai fie ocazie de trăire a Providenței – scris PS Frăţilă – și a speranței din cauza orgoliului, ne pierdem credința, adică pierdem gustul Crucii fără de care nu ne putem mântui”. Nu este mai puţin important ceea ce îl facem să simtă pe aproapele nostru, căci „fără dorința libertății interioare și respectul pentru aproape totul poate deveni ideologie. Iar, dacă Adevărul nu te ridică la nivelul său – ne-o confirmă Evanghelia – îl faci să decadă la josnicia propriului compromis cu lumea”.

În acest An sfânt al Milostivirii, încheie episcopul pastorala „Maica Sfântă și Dreptul Iosif ne însoțesc zi de zi cu harurile Betleemului prezentând grijile și bucuriile familiei creștine în Inima lui Dumnezeu. Fideli peste puțin vom fi credincioși și peste multe. Să fim convinși că Domnul domnilor, Fiul Tatălui, născut pe paie și-n nesiguranță, însuflețește și-n prezent «martiriul mărturiei» noastre de credință, arătându-i energia și inestimabila valoare. Să fim tari pentru cei mai slabi, buni pentru cei neajutorați, miloși și iertători pentru cei împietriți, generoși pentru cei care uită să ofere… dar mai ales rugători pentru toți. Dreptul nostru nu este trecutul, ci prezentul cu Hristos”.
«Vă doresc pace și bine de Nașterea Domnului, dar și în Noul An 2016 care vine!»

+MIHAI
Episcop