Papa Francisc, Curiei Romane: ”Să revenim la esențial!”

RV 21 dec 2015. ”Maladiile și chiar scandalurile nu vor putea să ascundă eficiența serviciilor pe care Curia Romană, cu efort, responsabilitate, angajare și dăruire, le aduce Papei și întregii Biserici, și aceasta este o adevărată mângâiere”: a spus papa Francisc la întâlnirea cu membrii Curiei Romane, luni, 21 decembrie 2015, cu ocazia tradiționalului schimb de urări în preajma sărbătorii Nașterii Domnului. Urmând acrostihul cuvântului milostivire în limba latină, ”misericordia”, Suveranul Pontif a enumerat în discursul său din Sala Clementină din Palatul Apostolic o serie de calități care se cer de la membrii Curiei Romane. Succesiv, în aula Paul al VI-lea, papa Francisc a avut o întâlnire cu angajații instituțiilor care fac parte din Sfântul Scaun și Statul Cetății Vaticanului.

”La prima întâlnire cu voi, în 2013”, a remarcat papa Francisc, ”am subliniat două aspecte importante și inseparabile din munca unui curial, profesionalitatea și serviciul, indicând ca model de imitat figura Sfântului Iosif. Anul trecut, în schimb, pentru a ne pregăti la sacramentul Reconcilierii, am abordat câteva ispite și «maladii» - catalogul «maladiilor curiale» - care ar putea să-l afecteze pe orice creștin, orice curie, comunitate, congregație, parohie și mișcare bisericească. Maladii care cer prevenție, vigilență, îngrijire și, din păcate, în unele cazuri, intervenții dureroase și prelungite”. Unele maladii, a recunoscut Sfântul Părinte, s-au manifestat în decursul acestui an, provocând nu puțină durere întregului trup și rănind atâtea suflete. Toate acestea au fost și vor fi întotdeauna obiectul unei reflecții sincere și al unor ”măsuri decisive”. În orice caz, a subliniat papa Francisc, ”reforma va merge înainte cu determinare, luciditate și hotărâre, pentru că Biserica are mereu nevoie de a fi reformată (Ecclesia semper reformanda)”.
• «Maladiile și chiar scandalurile nu vor putea să ascundă eficiența serviciilor pe care Curia Romană, cu efort, responsabilitate, angajare și dăruire le aduce Papei și întregii Biserici, și aceasta este o adevărată mângâiere».

Obstacolele și căderile persoanelor și slujitorilor Bisericii reprezintă în același timp importante ”lecții și ocazii de creștere, niciodată de descurajare”, ”oportunități de întoarcere la esențial”. Tocmai ”întoarcerea la esențial”, în timp ce a început pelerinajul Anului Sfânt al Milostivirii, a fost în centrul discursului adresat de papa Francisc membrilor Curiei Romane în preajma solemnității Nașterii Domnului, ”sărbătoarea milostivirii nemărginite a lui Dumnezeu”.

În contextul Anului Milostivirii și al pregătirii la Sfânta Naștere a Domnului papa Francisc a spus că oferă în discursul său un ”catalog al virtuților necesare” pentru cel care își aduce slujirea sa în Curia Romană, dar și pentru ”toți cei care vor să facă rodnică propria consacrare și slujirea adusă Bisericii”. Lista virtuților enumerate de Sfântul Părinte a urmat acrostihul cuvântului ”milostivire” în limba latină, ”misericordia”, astfel încât fiecărei litere îi corespunde una din ”virtuțile necesare”.

Mai întâi, ”misionarism și spirit pastoral”, din convingerea că ”credința este un dar, însă măsura credinței noastre se vădește și după modul în care suntem capabili să o comunicăm”, iar spiritul pastoral trimite la exemplul Bunului Păstor ”care se îngrijește de oițele sale și își dă viața pentru a salva viața celorlalți”. ”Fără aceste două aripi nu vom reuși să luăm zborul și nici să ajungem la beatitudinea «slujitorului credincios» (cf Mt 25, 14-30)”.

În al doilea rând, ”idoneitate și sagacitate”. ”Idoneitatea cere efortul personal de a-și însuși cerințele necesare și cerute pentru a exercita cât mai bine propriile îndatoriri și activități, cu inteligență și intuiție. Ea este împotriva recomandărilor și a mitei”. La rândul ei, sagacitatea ”este promptitudinea minții de a înțelege și înfrunta situațiile cu înțelepciune și creativitate. Idoneitatea și sagacitatea reprezintă și răspunsul uman la harul divin, când fiecare dintre noi urmează dictonul celebru: «să faci toate ca și cum Dumnezeu nu ar exista și, după aceea, să le lași pe toate lui Dumnezeu ca și cum eu nu aș exista».

Mai departe, ”spiritualitate și umanitate”, ”exemplaritate și fidelitate”, ”raționalitate și amabilitate”, ”nevinovăție și determinare”, ”caritate și adevăr”, ”onestitate și maturitate”, ”respect și umilință”, ”devotament și atenție”, ”îndrăzneală și promptitudine”, în fine, ”conștiinciozitate și sobrietate”.

Calitățile menționate de papa Francisc sunt necesare pentru a reveni la esențial și a redescoperi valoarea milostivirii care, a subliniat, ”nu este un sentiment trecător ci sinteza Veștii Bune, alegerea celui care vrea să aibă sentimentele Inimii lui Isus”.
• «Milostivirea să călăuzească pașii noștri, să inspire reformele noastre, să lumineze deciziile noastre. Ea să fie stâlpul de susținere a activității noastre. Ea să ne învețe când trebuie să mergem înainte și când trebuie să facem un pas înapoi. Ea să ne ajute să citim micimea faptelor noastre în marele plan de mântuire al lui Dumnezeu și în maiestuozitatea și taina lucrării sale».

Sfântul Părinte a încheiat cu o reflecție atribuită de obicei Fericitului Oscar Arnulfo Romero, episcop, martir, dar care – a remarcat – a fost pronunțată pentru prima dată de cardinalul John Dearden:

«Uneori este bine să facem un pas înapoi și să ne uităm de la distanță. Împărăția nu este doar dincolo de eforturile noastre, dar și dincolo de viziunile noastre. În viață reușim să realizăm doar o mică parte din proiectul minunat care este lucrarea lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce facem noi nu este complet. Ceea ce înseamnă că Împărăția lui Dumnezeu se află dincolo de noi înșine. Nicio afirmație nu spune tot ceea ce se poate spune. Nicio rugăciune nu exprimă pe deplin credința. Niciun crez nu aduce desăvârșirea. Nicio vizită pastorală nu aduce cu sine toate soluțiile. Niciun program nu realizează pe deplin misiunea Bisericii. Niciun țel sau obiectiv nu atinge perfecțiunea. Iată despre ce este vorba: Noi plantăm semințe care într-o zi vor încolți. Noi udăm semințe deja plantate, știind că alții le vor îngriji. Punem bazele unei realități care va crește. Punem drojdia care va dospi capacitățile noastre. Nu putem face totul, Dar ne dă un sentiment de eliberare faptul de a începe. Ne dă puterea de a face ceva și de a-l face bine. Poate va rămâne neterminat, dar e un început, pasul unui drum. O șansă pentru ca harul lui Dumnezeu să intre și să facă restul. Poate că nu vom vedea niciodată împlinirea, Dar aceasta este diferența dintre meșter și salahor. Suntem zilieri, nu meșteri, Slujitori, nu Mesia. Noi suntem profeți ai unui viitor care nu ne aparține».

Urările pentru angajații de la Sfântul Scaun
După întâlnirea cu membrii Curiei Romane, Sfântul Părinte a mers în aula Paul al VI-lea unde a dorit să întâlnească angajații diferitelor instituții ale Sfântului Scaun și Statului Cetății Vaticanului. Pontiful le-a mulțumit pentru munca depusă în slujirea Bisericii și a cerut iertare pentru ”scandalurile care au avut loc în Vatican. Dar”, a continuat, ”aș dori ca atitudinea mea și a voastră, mai ales în aceste zile, să fie mai ales aceea de rugăciune, să ne rugăm pentru persoanele implicate pentru ca cei care au greșit să se căiască și să revină pe calea cea bună”.

Dar în preajma sărbătorii Nașterii Domnului, Sfântul Părinte a îndemnat angajații să aibă o grijă deosebită față de relațiile din familie.
• «Mai întâi de toate, să vă îngrijiți de ”planta” căsătoriei, care sunteți voi, soții, și în același timp să vă îngrijiți de relația cu fiii voștri, chiar și aici, punctând mai mult pe raportul uman decât pe lucruri. Să insistăm pe milostivire în relațiile de fiecare zi dintre soț și soție, dintre părinți și copii, dintre frați și surori, și să avem grijă de bunici. Jubileul trebuie trăit și în biserica domestică, nu numai prin marile evenimente. Mai mult, Domnul îl iubește pe cel care practică milostivirea în situațiile obișnuite ale vieții. Aceasta este urarea mea: să experimentați bucuria milostivirii, începând cu familia voastră. Transmiteți salutările și urările mele celor dragi ai voștri, celor bătrâni și bolnavi. Continuați să vă rugați pentru mine. Vă mulțumesc încă o dată! Crăciun Fericit!»”.

(rv – A. Dancă)