2015-12-03 12:21:00

Interviul papei Francisc despre Jubileul Milostivirii, revista„Credere”


RV 03 decembrie 2015. Jubileul Milostivirii va fi un an al iertării şi al reconcilierii: astfel papa Francisc într-un interviu acordat revistei italiene „Credere”, publicaţie oficială a Anului Sfânt. „Sunt un păcătos şi un om iertate”, a afirmat Pontiful. Cu doar câteva zile înainte de a deschide Poarta Sfântă în bazilica „Sf. Petru” din Vatican, Papa face din nou apel la o „revoluţie a tandreţei”. Succesorul lui Petru dezvăluie că pe parcursul Jubileului va săvârşi o dată pe lună, într-o zi de vineri, „un gest special”, pentru a da mărturie Milostivirii lui Dumnezeu.

Jubileul nu este strategie, ci răspuns la vocea Spiritului Sfânt
Sfânt Părinte, la un pas de a intra în Jubileu, ne poate explica ce mişcare a sufletului l-a determinat să scoată în evidenţă chiar tema milostivirii? Ce urgenţă simte în acest sens, în actualul context al lumii şi al Bisericii?

„Nu a fost o strategie, mi-a venit din interior, Spiritul Sfânt doreşte ceva”: răspunde papa Francisc, subliniind că tema milostivirii se evidenţiază în viaţa Bisericii încă din pontificatul Fericitului Paul al VI-lea şi foarte puternic cu cel al Papei Ioan Paul al II-lea, prin Dives in misericordia, canonizarea Sfintei Faustina şi instituirea Milostivirii Divine în Octava Paştelui.
• „Pe această linie am simţit dorinţa Domnului de a arăta oamenilor Milostivirea sa. Aşadar, nu mi-a venit în minte mie, ci reiau o tradiţie relativ recentă şi totodată existentă dintotdeauna. Mi-am dat seama că este nevoie să fie făcut ceva pentru a o continua. Prima mea rugăciune Îngerul Domnului recitată ca Succesor al lui Petru a fost despre milostivirea lui Dumnezeu şi cu acea ocazie am vorbit despre o carte care mi-a fost dăruită pe parcursul Conclavului de cardinalul Walter Kasper, pe această temă. Şi în prima mea predică pontificală, la 17 martie 2013, în parohia Sf. Ana din Vatican, am vorbit tot despre Milostivire. Nu a fost o strategie, ci o voce din interior care îmi spunea că Spiritul Sfânt doreşte ceva”.

„Este evident că lumea de astăzi are nevoie de milostivire, are nevoie de compasiune, de acel «a suferi cu» ea”:
• „Lumea are nevoie să descopere că Dumnezeu este Tată, că există milostivire, că strada bună nu este cruzimea şi nici condamnarea. Biserica însăşi cade uneori în tentaţia de a urma o linie rigidă, de a sublinia doar normele morale. Dar cu aceasta lumea rămâne pe dinafară”.

Biserica este un spital de campanie, ajutor celor răniţi pentru a se vindeca
În acest sens, Pontiful mărturiseşte că i-a venit în minte acea imagine a „Bisericii ca un spital de campanie, cu multe persoane rănite şi distruse după bătălie”:
• „Cred că acesta este momentul Milostivirii. Noi toţi suntem păcătoşi, toţi purtăm în suflet greutăţi. Am simţit că Isus doreşte să deschidă poarta Inimii sale, că Tatăl doreşte să arate mădularele Milostivirii sale, de aceea ne trimite Duhul Sfânt: pentru a ne mişca şi motiva. Este anul iertării şi al reconcilierii. Pe de o parte vedem traficul şi producţia de  arme care ucid, exploatarea persoanelor, copiilor, minorilor: este în desfăşurare – permiteţi-mi să spun – un sacrilegiu împotriva umanităţii, pentru că omul este sacru, este imaginea Dumnezeului celui viu. În acest context, Tatăl spune: «Opriţi-vă şi veniţi la mine». Aceasta este ceea ce văd eu în lume”, spune papa Francisc.

„Sunt păcătos. Mă spovedesc la fiecare 15 zile”
Ce importanţă a avut Milostivirea Divină în parcursul său ca preot şi episcop? Îşi aminteşte un moment particular în care a simţit transparentă privirea milostivă a Domnului în viaţa sa?
Pontiful argentinian se opreşte apoi asupra vieţii sale personale: „Sunt un păcătos – spune – şi un om iertat, spre care Dumnezeu a privit cu milostivire”. Papa spune că a simţit de nenumărate ori în viaţa sa cum Domnul are grijă de el într-un mod cu totul special, dar un moment cu totul special a fost ziua de 21 septembrie 1953, la vârsta de 17 ani, când a simţit chemarea la preoţie tocmai datorită Sacramentului Reconcilierii. Aflat în staţia de tren Flores din Buenos Aires, Jorge Mario trece pe lângă parohia la care mergea o dată pe săptămână. Deşi nu era duminică, simte impulsul să intre şi întâlneşte acolo un preot care nu-l mai văzuse până atunci, Carlos Benito Duarte Ibarra, din Corrientes.
•„În acel moment nu ştiu ce anume mi s-a întâmplat, dar am simţit nevoia de a-mi mărturisi păcatele, în primul confesional. Şi – spune Pontiful – am ieşit de acolo schimbat. M-am întors acasă  cu certitudinea că trebuie să-mi consacru viaţa lui Dumnezeu”. Părintele Carlos era bolnav de leucemie, dar l-a însoţit pe tânărul Jorge pentru aproape un an, când a trecut la Domnul. „Moartea sa m-a întristat profund – îşi aminteşte Papa – iar la înmormântare mă simţeam total pierdut, cu acea frică de a fi abandonat de Domnul. Acela a fost momentul când am simţit Milostivirea lui Dumnezeu”. De fapt, încheie Papa, „ani mai târziu mi-am dat seama că Dumnezeu m-a modelat cu măiestrie artizanală prin Milostivirea sa”.
Pe 21 septembrie este comemorarea liturgică a Sf. Apostol Matei, pe care Isus „l-a privit cu milostivire şi l-a ales”. Acestui fapt se datorează şi moto-ul său episcopal:  «Miserando atque eligendo». Pontiful împărtăşeşte că de fiecare dată când venea la Roma, intra în Biserica Sf. Luigi al Francezilor pentru a se ruga la icoana pictată de Caravaggio „Vocaţia Sfântului Matei”.

Este necesară „o revoluţie a tandreţei”
Răspunzând apoi la o întrebare asupra „maternităţii lui Dumnezeu” în a cărui pântece, potrivit Bibliei, rezidă Milostivirea, papa Francisc aminteşte importanţa „tandreţei lui Dumnezeu” care se „naşte din El”, căci „Dumnezeu este şi tată şi mamă”.
Milostivirea ne face să cunoaştem un Dumnezeu „mai emotiv” cum s-ar spune, iar descoperirea că El se emoţionează cu noi şi ne îngrijeşte, ne face să avem „o atitudine mai tolerantă, mai răbdătoare şi mai sensibilă”. Papa dezvăluie că această „revoluţie a tandreţei” pe el care o dorea încă din 1994, când a folosit întâia oară această expresie într-o discuţie în grupurile minore de la Sinodul general al episcopilor, dedicat vieţii consacrate. Cu toate că pe atunci aceasta a suscitat perplexităţi într-un „părinte sinodal mai în vârstă”, papa Francisc continuă să spună că „astăzi este nevoie de acea tandreţe”, pentru că din aceasta „derivă justiţia”, contrar unui „angajator care nu arată afecţiune, ci tratează angajatul ca pe un obiect”:
• „Revoluţia tandreţei este ceea ce noi trebuie să cultivăm ca fruct al acestui An al Milostivirii, pentru ca fiecare dintre noi să poată spune: «Sunt un nefericit, dar Dumnezeu mă iubeşte aşa cum sunt, iar eu trebuie să îi iubesc pe ceilalţi în acelaşi fel»”.

Pe parcursul Jubileului, o Vineri pe lună, un gest de milostivire
Nu în ultimul rând, papa Francisc spune în interviul acordat revistei „Credere” că pe parcursul Anului Sfânt al Milostivirii „va face un gest special, o Vineri pe lună”, înţelegând prin aceste gest „unul extrem de simplu, precum mângâierea pe care un tată sau o mamă o face copilului, spunându-i cât de mult îl iubeşte şi îi vrea binele”.

(rv– M. Caba)








All the contents on this site are copyrighted ©.