Cateheza Papei: Tineri, gândiți-vă ce faceți cu viața voastră!

2 decembrie 2015. "Îi mulțumesc Domnului pentru acest mare dar, pentru că mi-a îngăduit să vizitez trei țări: mai întâi Kenya, apoi Uganda și, în final, Republica Centrafricană."(Papa Francisc, Cateheza Audienței Generale de miercuri, 2 decembrie 2015)

Papa Francisc a dedicat cateheza audienței generale de miercuri, 2 decembrie, recentei călătorii apostolice pe care a efectuat-o în continentul african, între 25 și 30 noiembrie. După exprimarea recunoștinței față de Dumnezeu și față de autoritățile civile și ecleziastice din țările vizitate, pentru oferirea posibilității realizării călătoriei, Papa a trasat un cadru general al celor trei etape ale călătoriei, cu un accent deosebit pe trăirile personale avute în aceste locuri.

Descriind Kenya ca pe o țară ce reprezintă bine provocarea globală a epocii noastre, și anume "tutelarea creației printr-un nou model de dezvoltare care să fie echitabil, incluziv și sustenabil", Papa a evidențiat că în toate ocaziile, la toate întâlnirile avute,  a încurajat valorizarea la maximum a resurselor naturale și spirituale ale țării, reprezentate nu doar de bogății ale pământului, dar și de noile generații și de valorile care constituie înțelepciunea poporului.

Papa nu a lăsat la o parte imaginea conviețuirii dintre bogăție și sărăcia extremă, definind-o "un scandal":
"Nu doar în Africa. Și aici… peste tot. Conviețuirea dintre bogăție și sărăcia extremă este un scandal, o rușine pentru umanitate".

"În acest context, dramatic de actual, am avut bucuria de a duce cuvântul de speranță a lui Isus cel Înviat: 'Fiți tari în credință, nu vă fie teamă'. Acesta a fost moto-ul vizitei. Acest cuvânt este trăit zilnic, cu o nobilă demnitate, de numeroase persoane umile și simple; același cuvânt de speranță a fost mărturisită în mod tragic și eroic de tinerii de la Universitatea din Garissa, uciși în data de 2 aprilie 2015, doar pentru că erau creștini. Sângele lor este sămânță de pace și de fraternitate pentru Kenya, pentru Africa și pentru lumea întreagă".

Continuând descrierea călătoriei, Papa a amintit că vizita în Uganda a stat sub semnul martirilor din acea țară. Pornind de la martiriu, Pontiful a evidențiat valoarea mărturiei, vorbind despre diferitele forme de mărturie a credinței în Isus Cristos: mărturia carității, manifestată în mod într-atât de concret încât poate fi atinsă cu mâna în unele structuri, precum Casa din Nalukolongo, pe care a vizitat-o; mărturia tinerilor care, în ciuda dificultăților, mențin darul speranței și încearcă să trăiască potrivit Evangheliei și nu după lume, mergând împotriva curentului; mărturia preoților, a călugărilor, călugărițelor care înnoiesc zi de zi adeziunea totală la Cristos.

Dedicând ultima parte a catehezei vizitei în Republica Centrafricană, "inima Africii", Papa a spus:
„Această vizită, în Republica Centrafricană era de fapt prima în intenția mea, pentru că acea țară încearcă să iasă dintr-o perioadă foarte dificilă de conflicte violente și de mare suferință în rândul populației." Papa a dorit să explice alegerea de a deschide la Bangui prima Poartă Sfântă a Jubileului Milostivirii, cu o săptămână mai devreme față de data începerii Jubileului:

"Este o țară care suferă mult. [Am deschis Poarta Sfântă la Bangui] ca un semn de credință și de speranță pentru acel popor și, în mod simbolic, pentru toate populațiile africane care au atât de mare nevoie de salvare și alinare".

La finalul catehezei, Pontiful a dedicat un gând special misionarilor, descriși ca fiind "bărbați și femei care au lăsat totul, care și-au părăsit patria, și care – au plecat spre aceste locuri, spre o viață făcută di multă, multă muncă, dormind câteodată pe pământ, chiar și toată viața… ." Pontiful a dat exemplul unei călugărițe italience, în vârstă de 81 de ani, misionară în Republica Centrafricană, care lucrează într-un dispensar, ca asistentă medicală și care, devenind moașă, a ajutat la nașterea a 3280 de copii, dedicându-și întreaga existență vieților celorlalți.

De asemenea, Papa Francisc a dorit să le spună un cuvânt tinerilor:
"Gândiți-vă ce faceți cu viața voastră. Gândiți-vă la acea călugăriță și la multe ca ea care și-au dat viața, multe dintre ele murind acolo. Misionarismul nu înseamnă prozelitism. Acea călugăriță îmi povestea că femeile musulmane merg la ele știind că surorile sunt asistente bune, că le îngrijesc bine și nu fac cateheză pentru a le converti. Mărturie! (…) Mărturia: aceasta este marea și eroica acțiune misionară a Bisericii. (…) Credința se predică mai întâi prin mărturie și apoi prin cuvânt."

RV/AM