2015-11-10 10:58:00

Papa Francisc la Florența: Simpozionul eclezial italian


RV 10 nov 2015. Începem emisiunea cu vizita papei Francisc, marți, 10 noiembrie, la Prato și Florența, în regiunea italiană Toscana, cu ocazia celui de-al V-lea Simpozion eclezial al Bisericii catolice din Italia. În desfășurare de la 9 la 13 noiembrie în splendidul oraș de artă renascentistă, simpozionul eclezial național are ca temă ”În Isus Cristos, noul umanism”.

Prima etapă a vizitei pastorale efectuată marți de papa Francisc a început la Prato, unde a ajuns la ora 8.00 după o călătorie de aproape o oră cu elicopterul. La scurt timp de la sosire, Sfântul Părinte a făcut o vizită de rugăciune în catedrala din Prato după care a avut o întâlnire cu reprezentanții din domeniul muncii în Piața din fața catedralei.

După discursul din fața catedralei din Prato, Sfântul Părinte a plecat la Florența cu elicopterul, care a aterizat pe stadionul de atletism ”Luigi Ridolfi”. Primul moment al vizitei la Florența a fost vizita la ”Baptisterul Sfântul Ioan”, capodoperă de artă și credință creștină, unde a fost întâmpinat de președintele Conferinței Episcopale Italiene, cardinalul Angelo Bagnasco, și de arhiepiscopul de Florența, cardinalul Giuseppe Betori. După ce a trecut pragul Porților lui Cusano și Ghiberti, Pontiful a avut ocazia să admire în interior și ”Răstignirea albă”, tablou din 1939 al lui Marc Chagall, expus în mod excepțional pentru papa Francisc care în diferite interviuri și conversații și-a exprimat profunda admirație față de această operă de artă.

A urmat, începând cu ora 10.00, în domul din Florența, întâlnirea Sfântului Părinte cu reprezentanții Simpozionului național al Bisericii din Italia. Pornind de la tema manifestării ”Noul umanism, în Isus Cristos”, papa Francisc a ținut un amplu discurs prin care a trasat liniile de acțiune pentru următorii ani ai Bisericii catolice din Italia.

«În cupola acestei frumoase catedrale este reprezentată Judecata universală. În centru se află Isus, lumina noastră. Inscripția care se citește în vârful frescei spune: Ecce Homo. Privind această cupolă suntem atrași spre înalt, în timp ce contemplăm transformarea lui Cristos judecat de Pilat în Cristos așezat pe tronul de judecată. Un înger îi dă sabia, dar Isus nu își asumă simbolurile judecății, dimpotrivă, ridică mâna dreaptă arătând semnele pătimirii, pentru că El ”s-a dat pe sine însuși ca răscumpărare pentru cei mulți” (1 Tm 2,6). ”Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” (In 3,17).

În lumina acestui Judecător milostiv, genunchii noștri se lasă în adorație și mâinile și picioarele noastre se revigorează. Putem vorbi de umanism numai pornind de la centralitatea lui Isus, descoperind în El trăsăturile chipului autentic al omului. Contemplarea chipului lui Isus care a murit și a înviat recompune umanitatea noastră, chiar și pe cea fragmentată din cauza necazurilor vieții sau afectată de păcat. Nu trebuie să domesticim puterea chipului lui Isus. Chipul este imaginea transcendenței sale. Este chipul milostivirii – ”misericordiae vultus”. Să ne lăsăm priviți de El. Isus este umanismul nostru. Să ne lăsăm frământați întotdeauna de întrebarea sa: ”Voi, cine spuneți că sunt eu?” (Mt 16,15)».

Chipul lui Isus, a continuat papa Francisc, este asemenea cu chipul multor frați ai noștri înjosiți, care au fost făcuți sclavi, goliți. Dumnezeu a luat chipul lor iar chipul acela își îndreaptă privirea spre noi. Dumnezeu devine tot mai mare decât sine înjosindu-se iar noi, dacă nu ne înjosim, nu vom putea vedea chipul său. ”Nu vom vedea nimic din plinătatea sa dacă nu acceptăm că Dumnezeu s-a înjosit. De aceea, nu vom înțelege nimic din umanismul creștin iar cuvintele noastre vor fi frumoase, culte, rafinate, dar nu vor fi cuvinte de credință. Vor fi cuvinte care sună a gol”.

Sfântul Părinte a subliniat, în această privință, trei trăsături ale umanismului creștin urmând ceea ce Sf. Paul numește ”sentimentele lui Isus Cristos” (Fil 2,5). Acestea ”nu sunt senzații abstracte și provizorii ale sufletului ci reprezintă o caldă putere interioară care ne face capabili să trăim și să luăm decizii”. Care sunt aceste simțăminte?
• «Umilința, spiritul dezinteresat, spiritul fericirilor evanghelice. Acestea sunt cele trei trăsături pe care vreau să le prezint astăzi pentru reflecția voastră despre umanismul creștin care se naște din umanitatea Fiului lui Dumnezeu. (…) Aceste trăsături ne spun că nu trebuie să fim obsedați de ”putere”, chiar dacă aceasta ia chipul unei puteri utile și funcționale pentru imaginea socială a Bisericii. Dacă Biserica nu își asumă sentimentele lui Isus, se dezorientează, își pierde sensul. Dacă, în schimb, și le asumă, știe să fie la înălțimea misiunii ei. Sentimentele lui Isus ne spun că o Biserică care se gândește la sine și la propriile interese ar fi tristă. Fericirile (Evangheliei), în fine, sunt oglinda în care să ne privim, ceea ce ne permite să știm dacă mergem pe calea justă, reprezintă o oglindă care nu minte».

Pontiful a vorbit mai departe de două ispite care trebuie depășite în activitatea Bisericii. Mai întâi, ispita pelagiană, care împinge Biserica să nu fie smerită, să nu aibă un spirit dezinteresat și să nu trăiască fericirile Evangheliei. Cea de-a doua, ispita gnosticismului, care te face să-ți pui încrederea în raționamentul logic și clar, dar pierde blândețea de care are nevoie fratele de lângă tine. ”Diferența dintre transcendența creștină și orice formă de spiritualism gnostic constă în misterul întrupării. A nu pune în practică, a nu conduce Cuvântul spre realitate, înseamnă a construi pe nisip, a rămâne în ideea pură și a degenera în intimism care nu aduce roade, care face sterilă dinamismul său”. În această privință, papa Francisc a făcut trimitere la moștenirea sfinților din Italia care au dat mărturie pentru realismul întrupării prin rugăciune intensă și apropiere față de oameni.
• «Întregii Biserici italiene îi recomand ceea ce am indicat în acea exortație (Evangelii gaudium): incluziunea socială a celor săraci, care au un loc privilegiat în poporul lui Dumnezeu, și capacitatea de întâlnire și dialog pentru a promova prietenia socială în țara voastră, căutând binele comun».

Biserica, a continuat Sfântul Părinte, este chemată să dea un răspuns clar și în fața amenințărilor care vin din dezbaterea publică: ”aceasta este una din formele contribuției specifice pe care credincioșii o aduc la construcția societății comune. Cei care cred sunt cetățeni. Și o spune aici, la Florența, unde arta, credința și spiritul cetățenesc s-au armonizat într-un echilibru dinamic între denunț și propunere. Națiunea nu este un muzeu, ci o operă colectivă în permanentă construcție în care trebuie puse în comun chiar lucrurile care diferențiază, inclusiv apartenențele politice sau religioase”.

Sfântul Părinte a remarcat că ”astăzi nu trăim o epocă de schimbare ci mai degrabă o schimbare de epocă”, în care situațiile și provocările prezentului nu sunt ușor de înțeles, dar Biserica este chemată să vadă în problemele actuale o nouă șansă de a vesti Evanghelia:
• «Îmi place o Biserică italiană căutătoare, tot mai aproape de cei abandonați, de cei uitați, de cei imperfecți. Doresc o Biserică bucuroasă cu chip de mamă, care înțelege, însoțește, aduce mângâiere. Visați și voi o astfel de Biserică, credeți în ea, înnoiți cu libertate. Umanismul creștin pe care sunteți chemați să-l trăiți afirmă radical demnitatea oricărei persoane ca fiu al lui Dumnezeu, stabilește între toți oamenii o fraternitate fundamentală, învață la a înțelege munca, la a locui în creație ca într-o casă comună, oferă rațiuni pentru bucurie și umor, chiar și în mijlocul unei vieți foarte dure».

La finalul discursului său, papa Francisc a recomandat ca în următorii ani fiecare comunitate și instituție creștină să lanseze, într-un spirit sinodal, o aprofundare a exhortației apostolice ”Evangelii gaudium” pentru a găsi criterii practice și pentru a realiza dispozițiile acesteia.
• «Sunt sigur de capacitatea voastră de a vă pune în mișcare creatoare pentru a concretiza acest studiu. Sunt sigur pentru că sunteți o Biserică adultă, cu antichitate în credință, solidă în rădăcini și bogată în roade. De aceea, fiți creatori în a exprima acel geniu pe care oamenii voștri mari, de la Dante la Michelangelo, l-au exprimat de o manieră inegalabilă. Credeți în geniul creștinismului italian, care nu este patrimoniu nici al unor indivizi izolați, nici al unei elite, ci al comunității, al poporului acestei țări extraordinare!».

***

Din agenda vizitei pastorale efectuată de papa Francisc la Florența mai menționăm rugăciunea ”Îngerul Domnului” și salutul adresat persoanelor bolnave, în bazilica ”Santissima Annunziata” și prânzul cu un grup de săraci la cantina ”Sfântul Francisc Sărăcuțul”, administrată de asociația Caritas. În fine, după ora închiderii ediției noastre de marți, Sfânta Liturghie pe stadionul ”Artemio Franchi”, alături de cardinalii, episcopii, preoții, persoanele consacrate și credincioșii laici care participă la Simpozionul eclezial italian. La ora 17.00, plecarea cu elicopterul spre Cetatea Vaticanului, unde sosirea este prevăzută în jurul orei 18.00. Vom reveni asupra acestor evenimente în emisiunea următoare

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.