Interviul papei Francisc acordat unui ziar de stradă olandez

RV 07 noiembrie 2015. Există întotdeauna pericolul corupţiei: a spus papa Francisc într-un interviu pentru ziarul de stradă olandez Straatnieuws, un cotidian ai oamenilor fără acoperiş din Utrecht. În colocviul oferit redactorilor, pe care i-a primit zilele trecute în reşedinţa sa din Vatican, papa Francisc a vorbit despre ajutorul Bisericii acordat celor săraci. „Un creştin nu poate trăi ca un faraon”, subliniază Papa.

Interviul cu Succesorul lui Petru se desfăşoară într-un climat primitor precum cel al Casei „Sf. Marta” din Vatican. Aceiaşi redactori ai «ziarului de stradă» îl definesc pe Pontif ca fiind un „om calm şi prietenos, dar în acelaşi timp energic şi precis”. Printre temele cele de actualitate, dar şi cele personale.

Acorduri transparente cu Guvernele, există tot timpul pericolul corupţiei
Papa Francisc afirmă că se pot face acorduri guvernamentale, dar „trebuie să fie acorduri clare, acorduri transparente. Spre exemplu, spune Papa: dacă noi gestionăm acest edificiu, dar conturile sunt toate controlate pentru a evita corupţia. Pentru că – afirmă el – există tot timpul tentaţia corupţiei în viaţa publică. Atât cea politică, precum şi religioasă”.

Pontiful mărturiseşte că a abordat acest argument cu un ministru din Argentina, un „om onest. Unul care a lăsat funcţia pe care o deţinea, deoarece nu putea fi de acord cu unele aspecte «obscure». L-am întrebat, spune Papa: «când voi trimiteţi ajutoare – fie mâncare, haine sau bani – pentru săraci şi indigeni, din ceea ce trimiteţi, cât ajunge la  destinaţie?». Mi-a răspuns: «35 %». Ceea ce înseamnă că mai bine de jumătate se pierde. Aceasta este corupţi: o bucată pentu mine şi încă una tot pentru mine”.

Bunurile Bisericii sunt pentru spitale şi a şcoli

Despre bunurile materiale ale Bisericii Catolice, Pontiful argentinian subliniază că sunt necesare pentru a menţine „structurile” bisericii şi foarte multe „opere de caritate implementate în ţările sărace, precum spitale sau şcoli”; de asemenea, opere de artă, precum «Pietate» a lui Michelangelo din Bazilica „Sf. Petru” nu pot fi vândute deoarece sunt „comori ale umanităţii”. Iar aceasta este valabil pentru toate obiectele de artă ale Bisericii, dar, spune Papa „vom începe să vedem cadourile şi alte lucruri care îmi sunt oferite”.

Creştinul nu poate duce viaţa unui faraon
Sărăcia a fost şi este întotdeauna în centrul atenţiei papei Francisc: s-a evidenţiat încă o dată în acelaşi interviu. Succesorul lui Petru afirmă:
„Dacă un creştin vorbeşte despre sărăcie sau oamenii străzii şi duce o viaţă boemă, de faraon, nu poate face aceasta”. Papa crede „într-o lume fără săraci”, dar „există întotdeauna lăcomia umană, lipsa de solidaritate, egoismul care poartă la tot mai mulţi săraci. De aceea – recunoaşte Papa –pare greu de imaginat o lume fără săraci”. În acelaşi timp Biserica trebuie să fie săracă, deoarece „Isus a venit în lume fără adăpost și s-a făcut sărac”: acesta este indirect un îndemn continuu al papei Francisc  la esențialitate, valabilă pentru toată lumea, inclusiv laicii. Cu toate acestea, arată Papa, există dreptul de a avea o viață demnă, prin urmare: un loc de muncă, o casă, un pământ”.

Mă simt liber în Casa „Sf. Marta” (Domus Sactae Marthae)
Cum a obişnuit deja mass-media, papa Francisc nu a ezitat să răspundă întrebărilor personale: jurnaliştilor olandezi le-a reconfirmat că nu se aştepta să devină Succesor la Scaunul lui Petru, dar cu toate acestea „nu şi-a pierdut pacea din suflet, ceea ce este un adevărat dar de la Dumnezeu”.

Întrebat dacă va continua să îndeplinească această misiune până când se va simţi capabil, Pontiful confirmă acest lucru, spunând că preferă să rămână în reşedinţa «Sactae Marthae» deoarece se simte „liber”, nelipsindu-i contactul cu persoanele pe care le întâlneşte la audienţele generale din fiecare zi de miercuri sau când vizitează parohiile romane. De mic copil, papa Francisc juca fotbal, dar „avea două picioare stângi”, spune el.

Întrebat «ce dorea să devină când va fi mare», Jorge Maria Bergoglio răspundea: „măcelar”.

 (rv– M. Caba)