Calea sfințeniei este calea fericirilor, pe urmele lui Isus

RV 01 nov 2015. ”Calea sfințeniei este calea fericirii: este calea străbătută de Isus, iar cel care merge împreună cu El intră în viața adevărată, în viața veșnică”: a spus papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată duminică, 1 noiembrie 2015, la ora 16.00, la cimitirul Verano din Roma, cu ocazia solemnității ”Toți Sfinții” și a Pomenirii tuturor credincioșilor răposați. Printre numeroșii credincioși prezenți la celebrarea euharistică se afla și noul comisar al Romei, prefectul Francesco Paolo Tronca, cel care a preluat conducerea primăriei capitalei italiene după demiterea primarului ales, Ignazio Marino. Sfântul Părinte a depus un trandafir alb pe lespedea de mormânt a unei familii romane în semn de omagiu în comemorarea celor răposați ai diecezei de Roma.

La predica Sfintei Liturghii, cu lecturile biblice de la solemnitatea ”Toți Sfinții”, papa Francisc a prezentat o amplă și profundă meditație despre Fericirile Evangheliei și a subliniat că sfinții, deși au mers înaintea noastră în patria cerească, continuă să ne însoțească și să ne încurajeze de-a lungul pelerinajului nostru pe acest pământ. Cuvintele lui Isus din Evanghelia solemnității, a spus Pontiful la predică, îl îndeamnă pe omul din orice timp să meargă pe calea străbătută de Isus, mai mult, pe calea care este Isus, ca să intre împreună cu El în viața veșnică.

Vă oferim mai jos, în traducerea noastră de lucru, textul integral al predicii Sfântului Părinte de la celebrarea euharistică prezidată duminică, 1 noiembrie 2015, solemnitatea ”Toți Sfinții”:

«În Evanghelie l-am ascultat pe Isus care îi învață pe discipolii săi și mulțimea care s-a adunat pe colina din apropierea lacului Galileei (cf Mt 5,1-12). Cuvântul Domnului înviat și viu ne arată și nouă, astăzi, calea pe care să ajungem la adevărata fericire, calea care conduce la cer. Este un drum greu de înțeles pentru că merge împotriva curentului, dar Domnul ne spune că cel care merge pe această cale, mai devreme sau mai târziu devine fericit.

”Fericiți cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor”. Ne putem întreba cum poate fi fericită o persoană săracă la inimă, a cărei singură comoară este împărăția cerurilor. Dar motivul este tocmai acesta: că având inima despuiată și liberă de atâtea lucruri lumești, această persoană este ”așteptată” în împărăția cerurilor.

”Fericiți cei care plâng, pentru că ei vor fi consolați”. Cum pot fi fericiți cei care plâng? Și totuși, cel care în viață nu a cunoscut tristețe, necaz, durere, nu va cunoaște niciodată forța consolării. Fericiți pot fi, în schimb, cei care au capacitatea de a se lăsa impresionați, capacitatea de a simți în inimă durerea care există în viața lor și în viața celorlalți. Aceștia vor fi fericiți! Pentru că mâna blândă a lui Dumnezeu îi va consola și îi va mângâia.

”Fericiți cei blânzi”. Noii, dimpotrivă, de câte ori suntem nerăbdători, nervoși, mereu gata să ne plângem! Față de ceilalți avem atâtea pretenții, dar când e vorba de noi, reacționăm ridicând vocea, ca și cum am fi stăpânii lumii, în timp ce, de fapt, suntem cu toții fii ai lui Dumnezeu. Să ne gândim, mai degrabă, la acei tați și acele mame care sunt atât de răbdători față de copiii lor, care ”îi scot din sărite”. Aceasta este calea Domnului: calea blândeții și a răbdării. Isus a mers pe această cale: de mic, a îndurat prigoana și surghiunul, iar apoi, ca adult, calomniile, capcanele, falsele acuzații în tribunal; și pe toate le-a suportat cu blândețe. Din iubire față de noi a suportat chiar și crucea.

”Fericiți cei cărora le este foame și sete de dreptate, pentru că ei vor fi săturați”. Da, cei care au un puternic simț al dreptății, și nu doar față de ceilalți, dar mai întâi de toate față de ei înșiși, ei vor fi săturați, pentru că sunt gata să primească dreptatea mai mare, cea pe care numai Dumnezeu o poate dărui.

Și apoi, ”fericiți cei milostivi, pentru ei că vor afla milostivire”.  Ferice de cei care știu să ierte, care sunt milostivi față de ceilalți, care nu judecă totul și pe toți, dar caută să se pună în pielea altora. Iertarea este lucrul de care toți avem nevoie, fără nici o excepție. Și nu este doar un fel de a spune, o formalitate, este un act de adevăr. «Doamne, iată-mă aici, fie-ți milă de mine!». Și dacă știm să dăm altora iertarea pe care o cerem pentru noi, suntem fericiți. După cum spunem în ”Tatăl nostru”: «Ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”.

”Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu”. Să ne uităm la fața celor care merg încoace și încolo ca să semene neghină: sunt ei fericiți? La cei care caută mereu ocazia de a înșela, de a profita de ceilalți, sunt ei fericiți? Nu, nu pot fi fericiți. În schimb, cei care zi de zi, cu răbdare, caută se semene pace, sunt făcători de pace, de împăcare, ei, da, sunt fericiți, pentru că sunt adevărați fii ai Tatălui nostru din ceruri, care întotdeauna seamănă numai pace, până la a-l trimite în lume pe Fiul său ca sămânță de pace pentru omenire.

Dragi frați și surori, aceasta este calea sfințeniei, și aceeași este calea fericirii. Este calea pe care a străbătut-o Isus, mai mult, El însuși este această cale: cel care merge împreună cu El și trece prin El intră în viață, în viața veșnică. Să-i cerem Domnului harul de a fi persoane simple și smerite, harul de a ști să plângem, harul de a fi blânzi, harul de a lucra pentru dreptate și pace și, mai ales, harul de a ne lăsa iertați de Dumnezeu ca să devenim instrumente ale milostivirii sale.

Așa au făcut sfinții, care au mers înaintea noastră în patria cerească. Ei ne însoțesc în pelerinajul nostru pământesc, ne încurajează să mergem înainte. Mijlocirea lor să ne ajute să mergem pe calea lui Isus și să dobândească fericirea veșnică pentru frații și surorile noastre care au murit, pentru care oferim această Sfântă Liturghie. Așa să fie!».

***
De adăugat și celelalte slujbe pe care papa Francisc le celebrează în contextul Comemorării tuturor credincioșilor răposați. Astfel, luni, 2 noiembrie, la ora 18.00, papa Francisc merge în subsolul bazilicii Sfântul Petru pentru un moment personal de rugăciune și reculegere la mormintele predecesorilor săi răposați. Marți, 3 noiembrie, la ora 11.30, în bazilica vaticană, Sfântul Părinte celebrează Sfânta Liturghie de pomenire a cardinalilor răposați în ultimul an.

(rv – A. Dancă)