Martirii, sămânță de aducătoare de roade în ogorul lumii

RV 30 oct 2015. Tot vineri, Sfântul Părinte a primit în Sala Regia din Palatul Apostolic un grup de aproximativ 500 de pelerini din El Salvador. Pelerinii din țara central-americană au venit la Roma în semn de recunoștință pentru beatificarea monseniorului Óscar Arnulfo Romero, episcop, martir. ”Păstor bun, plin de iubirea lui Dumnezeu și apropiat de frații săi”, episcopul martir a trăit dinamismul fericirilor evanghelice și a murit în timp ce celebra Sfânta Liturghie, ”jertfa iubirii supreme”, pecetluind cu sângele său Evanghelia pe care o predica fraților săi.

”Încă de la începutul vieții Bisericii”, a continuat Papa Francisc, ”noi, creștinii, convinși de cuvintele lui Cristos care ne amintește că «dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur» (In 12,24), am avut întotdeauna convingerea că sângele martirilor este sămânță de creștini, cum spune (scriitorul antic) Tertulian”. Chiar și în zilele noastre, a reluat Pontiful, ”sângele unui mare număr de creștini este vărsat de o manieră dramatică pe ogorul lumii, cu speranța sigură că va aduce roade îmbelșugate de sfințenie, dreptate, reconciliere și iubire față de Dumnezeu”.

”Dar să ne amintim”, a spus papa Francisc, ”că unul nu se naște martir. Este un har pe care Domnul îl acordă și care revine, într-un anumit fel tuturor celor care au primit botezul. Arhiepiscopul Romero spunea că ”trebuie să fim dispuși să murim pentru credința noastră chiar dacă Domnul nu ne va acorda această onoare. A-și da viața nu înseamnă doar a fi asasinați; a da viața, a avea un spirit de martiriu, înseamnă a o angaja la datorie, în tăcere, în rugăciune, în îndeplinirea onestă a datoriei; în această tăcere a vieții de fiecare zi; a da viața încet, încet” (Audiența generală, 7 ianuarie 2015).

”Martirul, într-adevăr, nu este ceva care a rămas legat de trecut, o imagine îndulcită care înfrumusețează bisericile noastre și pe care o amintim cu nostalgie. Nu, martirul este un frate, o soră, care continuă să ne însoțească în slujirea împărtășirii sfinților și care, unit cu Cristos, nu se dezinteresează de pelerinajul nostru pământesc, de suferințele noastre, de necazurile noastre”.

Sfântul Părinte a subliniat că în istoria recentă a țării din America Centrală, la mărturia mons. Romero s-a adăugat și mărturia altor frați și surori, precum pr. Rutilio Grande, care reprezintă ”un tezaur și o speranță sigură pentru Biserică și societate”.

Cu câteva săptămâni înainte de a începe Jubileul extraordinar al milostivirii, papa Francisc a spus că exemplul mons. Romero constituie pentru poporul său un ”imbold la o reînnoită proclamare a Evangheliei lui Isus Cristos, vestindu-L în așa fel încât să-L cunoască toate persoanele, pentru ca iubirea îndurătoare a Dumnezeiescului Salvator să copleșească inima și istoria bunului său popor”.

”Aș vrea să adaug ceva care, probabil, ne-a scăpat din vedere”, a reluat spontan Sfântul Părinte. ”Martiriul mons. Romero nu a avut loc doar în momentul morții sale. A fost un martiriu-mărturie, o suferință anterioară, o persecuție anterioară, până la moartea sa. Dar și după aceea pentru că, odată ce a murit – eu eram tânăr preot și am fost martor al acestor lucruri – el a fost defăimat, calomniat, murdărit sau, altfel spus, martiriul său a continuat chiar din partea fraților săi în preoție și episcopat. Nu vorbesc din auzite, am auzit aceste lucruri. E frumos să-l vedem și în acest fel: ca pe un om care continuă să fie martir. Ei bine, cred că acum aproape nimeni nu mai îndrăznește să o facă. După ce și-a dat viața sa, el a continuat să și-o dăruiască lăsându-se lovit de toate acele neînțelegeri și calomnii. Aceasta îmi dă putere, numai Dumnezeu o știe. Numai Dumnezeu știe istoria persoanelor și de câte ori persoanele care și-au dat deja viața lor sau care au murit, continuă să fie lovite cu piatra cea mai dură care există pe această lume: limba”. 

Pontiful a încurajat ”sfântul popor al lui Dumnezeu care merge pe cale în El Salvador” să-și asume îndatoririle care îi revin în vestirea Evangheliei care să-i permită ”să dea mărturie, în comuniunea unicei Biserici a lui Cristos, pentru autentica viață creștină, care să-l ajute să susțină promovarea și progresul unei națiuni în căutarea adevăratei dreptăți, a păcii autentice și a reconcilierii inimilor”. Pontiful a încheiat discursul său cu îndemnul pe care Fericitul Oscar Romero îl adresa credincioșilor săi (cf Mons. Óscar Romero, homilía en Aguilares, 19 junio 1977):
• «Cu o ploaie de milostivire și bunătate, ca un torent de haruri, Domnul să schimbe toate inimile și frumoasa patrie pe care v-a dat-o, ca să preamărească numele Divinului Mântuitor, să devină o țară în care toți să se simtă mântuiți și frați, fără diferențe, pentru că toți suntem una în Cristos, Domnul nostru».

(rv – A. Dancă)