Papa Francisc: ataşamentul faţă de bani distruge familiile

RV 19 octombrie 2015. Isus nu condamnă bogăţia, ci ataşamentul faţă de avere, care divide familiile şi provoacă conflictele în lume: este ceea ce a subliniat papa Francisc la liturghia de dimineaţă celebrată luni, 19 octombrie a.c., în capela Casei „Sf. Marta”  din Vatican.

Religia să nu devină o «agenţie de asigurări»
„Ataşamentul faţă de avere este o idolatrie”: Pontiful aminteşte că nu este posibil să „servim la doi stăpâni”: ori servim Domnului, ori avuţiei. Isus „nu este împotriva bogăţiei în sine”, ci apără omul de a-şi pune propria sa siguranţă în banul care poate face din „religie o agenţie de asigurări”. În plus, ataşarea faţă de bani divizează, cum spune Evanghelia care vorbeşte de „doi fraţi care se ceartă pentru moştenire”.

• „Să ne gândim la câte familii cunoaştem care s-au certat sau se ceartă, nu se salută sau se urăsc pur şi simplu pentru avere. Acesta este doar unul dintre cazuri.  Nu mai este cea mai importantă iubirea familiei, iubirea fiilor, a fraţilor, părinţilor… ci sunt banii, ai traficanţilor de arme. Banii celor care profită de războaie. Aceasta este doar o familie, dar toţi – sunt sigur – toţi cunoaştem cel puţin o familie divizată despărţită în acest fel. Mântuitorul este foarte clar – continuă Pontiful – «fiţi atenţi şi staţi departe de orice lăcomie: este periculoasă. Lăcomia este periculoasă. Isus Cristos ne dă siguranţa că nu este adevărată, chiar dacă te face să te rogi  – te poţi ruga, poţi merge la Biserică – şi să ai sufletul lipit de cele lumeşti, la final nu este bine”.

Un om bogat care nu împarte bogăţia cu muncitorii săi
Isus narează parabola unui om bogat, „un antreprenor talentat”, cum s-ar spune în zilele noastre”, a cărui ogor a dat multe roade şi „era plin de bogăţii”. El, în loc să se gândească „voi împărţi acestea cu lucrătorii mei, cu angajaţii mei, pentru ca şi ei să ducă mai mult familiile lor, se gândea exclusiv la sine însuşi: «Ce voi face dacă nu voi avea unde depozita toată recolta?». Voi demola hambarele şi voi construi altele mai mari. Tot mai mari şi tot timpul mai mult. Setea patimii faţă de bogăţie este de nepotolit. Dacă ai un suflet ataşat de bogăţia materială, cu cât ai mai mult, cu atât doreşti să deţii şi mai mult: acesta este Dumnezeul persoanei atacată bogăţiei lumeşti”, a încheiat Papa.

Să facem fapte de milostenie, dând şi cele necesare, cu iubire
Calea mântuirii – afirmă Papa – este cea a Fericirilor: „prima dintre acestea este sărăcia spiritului”, adică să nu fim legaţi bunurilor – care, dacă le avem – sunt „în serviciul celorlalţi, pentru a fi împărtăşite, puse în comun, pentru a-i ajuta pe mulţi oameni să meargă mai departe”. Dovada clară că nu suntem „în acest păcat al idolatriei” este aceea de a face fapte de milostenie, de a da „celor care au nevoie” şi de a dărui nu doar ceea ce noi avem de prisos, ci şi ceva la care renunţăm, să ne „privăm de ceva necesar”. Acesta este un semn bun, subliniază Papa, deoarece arată că „este mai mare iubirea faţă de Dumnezeu decât cea pentru bogăţiile pământeşti”.

Papa ne invită să ne adresăm fiecare trei întrebări:
• „Prima dintre acestea: «Dăruiesc?». A doua: «Cât dau?» şi a treia: «În ce mod?». Asemenea lui Isus, cu duioşia iubirii sau la fel cum merg să plătesc la ghişeu o taxă? Cum ofer?”.

Pontiful îşi aminteşte cum un credincios l-a întrebat o dată ce doreşte să spună prin aceasta. Papa Bergoglio:
• „Când ajuţi o persoană, o priveşti în ochi? Îi atingi mâna? Este carnea vie a trupului lui Cristos, este fratele sau sora ta, iar în acel moment eşti asemenea Tatălui care nu permite să lipsească hrana păsărilor din Cer. Cu câtă iubire ne dă Tatăl. Să cerem lui Dumnezeu harul de a fi liberi de idolatria banilor, de ataşamentul faţă de bogăţii; harul de a-l privi pe El, atât de bogat în iubire şi generozitate, în milostivirea Sa; şi harul de a-i ajuta pe ceilalţi prin oferta noastră, dar să o dăm aşa cum face El. «Dar El nu s-a privat de nimic». Isus Cristos, fiind la fel ca Dumnezeu, s-a privat de aceasta: s-a închinat, s-a zdrobit şi s-a dat pe sine”.

 (rv– S. Centofanti– M. Caba)