Sinodul Episcopilor 2015: doctrina Bisericii nu s-a schimbat

RV 07 oct 2015. Continuă miercuri, la Roma, cu dezbateri în așa zisele ”cercuri mici”, cea de-a XIV-a adunare generală a Sinodului Episcopilor, convocată de papa Francisc de la 4 la 25 octombrie pe tema ”Vocația și misiunea familiei în Biserică și în lumea contemporană”. După cum s-a spus în emisiunile precedente, din România participă PS Petru Gherghel, ales de Conferința Episcopilor, și PS Mihai Frățilă, desemnat de Sinodul Bisericii Greco-Catolice.

Marți după amiază, miercuri și joi, dezbaterile continuă în ”cercurile mici”, formate din aproximativ 20 de participanți, după criterii lingvistice. Dezbaterea generală va fi reluată vineri și sâmbătă, când sunt prevăzute câte două ”congregații generale” pe zi, a patra și a cincea, respectiv, a șasea și a șaptea. Duminică, zi liberă, pentru a spune astfel, de la lucrările Sinodului, dar plină de sarcini pastorale, din moment ce marea majoritate a Părinților Sinodali sunt așteptați în comunitățile parohiale și de migranți din Cetatea Eternă.

Revenim în această emisiune cu sinteza celei de-a treia congregații generale a adunării sinodale, desfășurată marți în prezența Sfântului Părinte. La începutul lucrărilor, papa Francisc a avuto scurtă intervenție în care a amintit că actuala adunare sinodală se desfășoară în continuitate cu adunarea extraordinară a Sinodului Episcopilor dedicată familiei în 2014 și că documentele oficiale ale acelei adunări sunt doar trei: ”Relatio Synodi” (Raportul Final) și cele două discursuri pontificale, rostite la începutul și la încheierea lucrărilor. În aceste documente, a subliniat Pontiful, se afirmă în mod clar că doctrina catolică în privința căsătoriei nu a fost modificată. De aici, îndemnul de a nu se lăsa cuprinși de confuzia unor comentarii din afara Sinodului care afirmă că unica chestiune supusă atenției este cea referitoare la accesul persoanelor divorțate la Euharistie. Asemenea comentarii, a spus papa Francisc, nu ajută armonia și fraternitatea sinodală, dimpotrivă, riscă să reducă orizontul adunării, care trebuie să rămână cât mai vast pentru a cuprinde întreaga realitate a familiei. În fine, Sfântul Părinte a remarcat importanța lucrărilor din ”Cercurile mici”, ale căror contribuții vor fi sursă de inspirație pentru textul final al actualei adunări sinodale.

Intervențiile Părinților Sinodali, oferite în prezența papei Francisc, au abordat chestiunile cuprinse în prima parte din ”Instrumentum laboris”: ”Ascultarea provocărilor referitoare la familie”. S-a afirmat că familia este o resursă pentru societate, sursă de reînnoire și vitalitate pentru Biserică. În interiorul familiei se învață, printre altele, virtuțile sociale necesare pentru o ecologie umană fundamentală. Fără familie, societatea se prăbușește. De aici, apelul adresat celor responsabili de a adopta politici care să recunoască și să tuteleze valoarea nucleului familial, oferind, de exemplu, o protecție specială maternității sau facilități fiscale pentru familiile cu mulți copii.

Educația tinerilor și promovarea raporturilor dintre generații au constituit o altă temă majoră pentru solicitudinea Părinților Sinodali. S-a remarcat, în această privință, necesitatea unei formări adecvate pentru copii și adolescenți care să nu se limiteze doar la educația fizică și intelectuală, dar să cuprindă și formarea spirituală, ca să nu crească fără lumina credinței. În acest demers, persoanele în vârstă pot fi de mare ajutor. De aceea, Biserica trebuie să promoveze spații de întâlnire inter-generațională, care să ofere posibilitatea unor schimburi de experiență și mărturie între cei tineri și cei bătrâni, și să depășească individualismul dominant în societatea actuală. Mai mult decât cuibul sau vizuina în care unul se retrage în solitudine, familia este mai degrabă nodul relațiilor sociale. Aceasta înseamnă că practică ospitalitatea și că trebuie să fie o prezență vie în societate.

Alte intervenții au abordat chestiunea incluziunii ecleziale. Biserica este casa Tatălui cu ușile mereu deschise, ea nu exclude pe nimeni. De aceea este important să se evite riscul de a-l considera o problemă și nu un frate pe cel care a cunoscut falimentul. Dimpotrivă, bucuria păstorului constă în a găsi orice mijloc posibil prin care să-l ajute pe cel căzut să-și reformuleze existența și să găsească drumul potrivit pentru el ca să ajungă la Dumnezeu. Principala provocare la care Biserica trebuie să răspundă va fi, așadar, aceea de a imagina itinerare de integrare și reconciliere îndrumate de episcop și adresate familiilor rănite. În spirit de milostivire, s-a mai spus în aula sinodală, e necesar să fie ascultat strigătul familiilor suferinde și în dificultate, fără a le judeca ci oferindu-le iubirea concretă a lui Dumnezeu. S-a subliniat, de asemenea, provocarea sărăciei în familie, ținând cont că această dramă este deseori agravată de plaga corupției și a exploatării nemiloase a unor populații.

Mai mulți Părinți Sinodali s-au referit la chestiuni precum teoria gender și fundamentalismul islamic, considerate a fi principalele amenințări la adresa familiei de astăzi, comparabile, într-un anumit fel, cu nazismul și cu comunismul, întrucât ambele erau ostile față de adevărul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie și la viața umană. Cu privire la ideologia de gen, în mod special, s-a remarcat disponibilitatea economică și mediatică de care dispun promotorii acesteia, un factor deloc neglijabil în contextul timpului. În această privință, Biserica are datoria de a promova și ajuta la redescoperirea frumuseții iubirii creștine, inclusiv prin contribuia carismelor și a mișcărilor bisericești.

S-a amintit, mai departe, că în trecut familia a apărat Biserica, contribuind mai ales la transmiterea credinței din generație în generație, și aceasta chiar în condițiile grele ale persecuțiilor. Astăzi, în schimb, îi revine Bisericii să apere familia întemeiată pe sacramentul căsătoriei. Mai mult, Biserica are multe de învățat de la familie și din modul ei de a rezolva problemele. Într-adevăr, s-a spus în aula sinodală, familiile fericite nu sunt cele care nu au greutăți, dar cele care știu cum să le înfrunte. Familia trebuie privită cu ochii lui Dumnezeu, pentru a vedea nu doar problemele ei, dar mai ales lumina pe care aceasta o emană în obscuritatea epocii contemporane.

O altă temă abordată de Părinții Sinodali a avut în vedere legătura dintre criza familiei și criza credinței. De aceea, s-a exprimat dorința unei consolidări a activității pastorale, punând un accent deosebit asupra pregătirii la căsătorie și a însoțirii soților după căsătorie, cu scopul de a garanta creșterea familiei după planul lui Dumnezeu. În această optică, este important să se alimenteze spiritul misionar al familiilor în fidelitate, caritate și adevăr, pentru a contrasta și secularismul din ce în ce mai răspândit.

De asemenea, s-a adus în prim planul vieții de familie și problema migrațiilor, care creează urmări tragice pentru individ și familie. În vremurile noastre există un număr enorm de migranți care fug din fața războaielor și a persecuțiilor și e necesar ca drepturile și demnitatea lor să fie recunoscute. În acest domeniu, comunitățile parohiale pot oferi un ajutor important, reprezentând prin excelență spațiul de primire a tuturor oamenilor. O aprofundare ulterioară a fost dedicată violențelor asupra femeii, atât în contextul războaielor și al conflictelor, cât și în interiorul familiei. De aici, importanța de a promova egalitatea în drepturi și oportunități între bărbat și femeie, și recunoașterea unui rol activ al femeii în Biserică, atât în slujirea diaconală cât și în atribuirea de responsabilități la nivel curial și diecezan.

În fine, s-a menționat din nou chestiunea uniunilor între persoane de același sex, subliniindu-se că acestea sunt contrare planului lui Dumnezeu și că prin urmare nu pot fi aprobate în nici un fel. Toate acestea nu înseamnă, totuși, adoptarea unei atitudini bazată pe homofobie, dimpotrivă, e necesară rugăciunea pentru acești frați care suferă.

Participanții la congregația generală a adunării sinodale au ascultat mărturia a doi soți, prezenți la Sinodul Episcopilor în calitate de auditori. Mărturia oferită a deschis calea pentru dezbaterea despre cea de-a doua parte a documentului de lucru – ”Instrumentum laboris” – dedicată discernământului privind vocația familiei în Biserică și în lumea contemporană.

(rv – I. Piro – A. Dancă)