Ochii lui Dumnezeu metrul de măsură al apostolatului: Papa Francisc, la Vespere

25 septembrie 2015. "Pentru aceasta să vă bucurați, deși acum, pentru puțin timp, trebuie să vă întristați de felurite încercări". Cu aceste cuvinte, luate din Scrisoarea Întâi a Sfântului Apostol Petru, Pontiful și-a început omilia rostită  joi, 24 septembrie, în catedrala Sfântul Patriciu, din New York, la ora locală 18.45, întâlnirea fiind prilejuită de recitarea rugăciunii Vesperelor, împreună cu   clerul și persoanele consacrate din arhidieceza de New York.

Făcând referire la sacrificiile care au fost necesare pentru edificarea Catedralei Sfântul Patriciu, Papa Francisc a spus că a venit pentru a se ruga împreună cu clerul și persoanele consacrate astfel încât, prin vocația la viața pusă în slujba lui Dumnezeu și a aproapelui "să se continue construirea marelui edificiu al Împărăției lui Dumnezeu" în Statele Unite ale Americii.

Amintind recentele răni din rândul clerului, Papa Francisc nu a evitat să vorbească despre grelele încercări prin care a trecut corpul sacerdotal din acest ținut, spunând:

"Știu că voi, în calitate de corp sacerdotal, în fața poporului lui Dumnezeu, ați suferit mult într-un trecut care nu este îndepărtat, suportând rușinea din cauza multor frați care au rănit și scandalizat Biserica în rândul fiilor cei mai lipsiți de apărare… Ca în Cartea Apocalipsei, vă spun că sunt conștient că veniți de la mari încercări (cfr 7,14). Vă însoțesc în acest timp de durere și de dificultate , după cum îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru slujirea pe care o îndepliniți prin însoțirea poporului lui Dumnezeu".

Cu dorința de a oferi un ajutor în urmarea căii fidelității față de Isus Cristos, Papa Francisc a evidențiat două aspecte necesare împlinirii cu bucurie a vocației slujirii: spiritul de gratitudine și spiritul de hărnicie, despre care a spus că sunt două coloane ale vieții consacrate.

Referindu-se la spiritul de gratitudine, Pontiful a spus că "bucuria bărbaților și femeilor care-l iubesc pe Dumnezeu îi atrage și pe alții spre ei", preoții și persoanele consacrate fiind chemate să găsească și să iradieze o permanentă mulțumire pentru chemarea lor, căci bucuria țâșnește dintr-o inimă plină de gratitudine.

"Este adevărat că am primit mult, numeroase haruri, multe binecuvântări, și ne bucurăm pentru aceasta. Ne va face bine să reparcurgem propria viață, datorită amintirii. Amintirea primei chemări, amintirea unei căi parcurse, a atâtor haruri primite și, mai ales, memoria întâlnirii cu Isus Cristos." Pontiful a sugerat cererea harului memoriei pentru a face să crească în noi sentimentul gratitudinii. Poate că ar trebui să ne întrebăm: suntem în măsură să enumerăm binecuvântările primite?"     

Succesiv, Pontiful a vorbit despre spiritul de hărnicie, cea de-a doua coloană a vieții consacrate, alături de spiritul de gratitudine.

"O inimă plină de recunoștință este dispusă în mod spontan să-l slujească pe Domnul și să întreprindă un stil de viață activ", a spus Pontiful, explicând totodată că, în momentul în care ne dăm seama de cât de mult ne-a dăruit Dumnezeu, calea renunțării la sine pentru a-l sluji devine modalitatea privilegiată pentru a răspunde iubirii sale". Însă, a atras atenția asupra riscului ca acest spirit de hărnicie în slujirea Domnului să fie sufocat. Pericolele vin mai ales de la "spiritualitatea mondenă" care slăbește entuziasmul slujirii și "degradează uimirea primei întâlniri cu Isus".

Mai mult, în omilia rostită cu prilejul recitării rugăciunii Vesperelor, în catedrala Sfântul Patriciu, din New York, Papa Francisc a atras de asemenea atenția asupra pericolului de a fi prinși în capcana măsurării valorii eforturilor noastre după criteriul eficienței, al funcționalității și al succesului exterior, care guvernează lumea afacerilor. Și aceste criterii sunt importante, a explicat, însă "valoarea apostolatului este dată de valoarea pe care o are în ochii lui Dumnezeu".

Un alt aspect asupra căruia s-a oprit Sfântul Părinte este gestionarea timpului liber, atrăgând atenția asupra pericolului dat de confortul monden care, odată cunoscut și practicat, nu lasă spațiu implicării în activități de slujire generoasă în favoarea aproapelui.

Mulțumind călugărițelor din Statele Unite pentru spiritul lor combativ și de implicare în prima linie în vestirea Evangheliei, le-a cerut ca – în înfruntarea provocărilor de adaptare în panorama unei pastorații în evoluție –  să nu-și piardă răbdarea și să răspundă așa cum a făcut Isus: i-a mulțumit Tatălui, și-a luat crucea și a privit înainte.

La final, Pontiful a îndemnat la punerea în mâinile Maicii Domnului a operei care ne-a fost încredințată, mulțumind Domnului pentru lucrurile mărețe pe care le-a făcut și pe care le va face și în continuare pentru noi.

R.V./A.M.