Fără teamă de sărăcie și milostivire: Papa, preoților și persoanelor consacrate

21 septembrie 2015. Duminică, după vizita la palatul prezidențial, Papa a mers la Biserica 'Preasfânta Inimă a lui Isus', gestionată de părinții iezuiți, pentru un scurt moment de reculegere. Succesiv, a mers la catedrala din Havana, pentru a se ruga Vesperele, împreună cu preoții, călugării, călugărițele și seminariștii. Catedrala 'Neprihănita Zămislire' datează din 1700, frumoasa fațadă barocă cu cele două turle laterale fiind opera arhitectului italian Borromini.

Papa Francisc a fost foarte impresionat de cuvintele cardinalului Ortega care a vorbit despre starea de sărăcie a Bisericii din Cuba și de mărturia unei călugărițe care-și împlinește apostolatul în mijlocul persoanelor cu boli fizice și mentale. Papa a vorbit în întregime liber, pornind tocmai de la aceste două mărturii, discursul pregătit în prealabil fiind înmânat.

Pontiful a spus că 'sărăcie' este un cuvânt incomod, orientat împotriva curentului, căci spiritul monden nu o cunoaște, nu o dorește, o ascunde, nu din pudoare ci din dispreț. Spiritul lumii nu iubește calea Fiului lui Dumnezeu care s-a smerit, s-a făcut sărac și s-a coborât pentru a fi asemenea unuia dintre noi. Tânărul bogat, despre care ne istorisește Evanghelia, respecta toate poruncile, însă i-a fost frică de sărăcie și a plecat, renunțând la urmarea lui Isus, a mai spus Papa, vorbindu-le preoților, călugărilor, călugărițelor și seminariștilor adunați duminică, 20 septembrie, în cursul după-amiezii, în catedrala 'Neprihănita Zămislire' din Havana, pentru rugăciunea Vesperelor.   

Este necesar – a spus Papa – să se știe cum să fie gestionate bunurile, acest lucru fiind o obligație, căci bunurile sunt un dar de la Dumnezeu, însă atunci când pătrund în inima omului și începe să-i orienteze viața, aceasta din urmă se pierde. Sfântul Ignațiu spunea că sărăcia este zidul și maica vieții consacrate, o mamă care generează mai multă încredere în Dumnezeu, în vreme ce zidul protejează de orice formă de mondenitate. Mondenitatea a distrus multe suflete, suflete generoase, precum al tânărului din Evanghelie care se întristează la idea renunțării la avere, suflete care au început bine dar care, mai apoi, din cauza atașării de mondenitate au sfârșit rău, în mediocritate. Au sfârșit fără iubire pentru că bogăția sărăcește, și face acest lucru într-un mod urât. Ne ia ceea ce avem mai frumos și ne sărăcește în privința unicei bogății care ar merita să fie posedată.

Un bătrând preot înțelept – a adăugat – îmi spunea că, atunci când spiritul bogăției intră în inima unei persoane consacrate, a unui preot, episcop, un papă, când se începe acumularea banilor pentru garantarea viitorului, atunci viitorul nu este în Isus, ci într-o specie de companie de asigurări de natură spirituală condusă de acea persoană. De aceea, mai spunea acel preot, când o congregație religioasă începe să colecteze fonduri, Dumnezeu îi trimite un econom dezastruos care duce la faliment. Economii dezastroși sunt cea mai mare binecuvântare a lui Dumnezeu pentru Biserică, pentru că o fac liberă, o fac săracă. Sfânta Noastră Maică Biserică este săracă, iar Dumnezeu îi iubește pe săraci, după cum a voit ca Maica noastră cerească, Maria, să fie săracă. Pontiful ne-a îndemnat să ne întrebăm cum este spiritul nostru de sărăcie, fără a uita că prima dintre fericiri spune: Fericiți cei săraci cu spiritul, cei care nu sunt atașați de bogății, de puterile acestei lumi.

Succesiv, Papa a comentat impresionanta mărturie a călugăriței care-i asistă pe bolnavi, și pe care ea i-a definit 'copii', chiar dacă sunt persoane vârstnice. Sunt cei mici despre care vorbește Isus, iar unul dintre criteriile în baza căruia vom fi judecați, a spus Pontiful făcând referire la capitolul 25 al Evangheliei după Sfântul Matei, este: "tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut". Pontiful a mai spus că există slujiri pastorale care pot fi mai pline de satisfacții din punct de vedere uman, fără vreo urmă de viciu sau mondenitate, însă atunci când cineva preferă în inima sa pe cei mai mici, pe cei mai abandonați și bolnavi, de care nimeni nu ține cont, pe care nimeni nu-i dorește, pe cei mai neînsemnați, atunci îl slujește pe Isus la superlativ.

Papa le-a mulțumit persoanelor consacrate care împlinesc slujirea celor din urmă, de care lumea se debarasează în general și față de care nu manifestă preferință. În mijlocul celor din urmă strălucește Isus și preferința pentru Isus.

Apoi, a evidențiat că există un loc privilegiat pentru preot în care se fac prezenți cei din urmă, și anume scaunul de spovadă. Adresându-se lor, Papa a mai spus că la confesional persoanele, bărbați și femei, își expun propria nimicnicie care, atenție, "este aceiași cu a voastră, de care Dumnezeu v-a salvat", spunând în încheiere că, acolo unde există milostivire este prezent spiritul lui Isus.

R.V./A.M.