RV 09 septembrie 2015. S-a desfășurat de la 29 august la 3 septembrie a.c. pelerinajul ”Calea Aradului, un drum într-o țară de frontieră”, proiect de relații instituționale promovat de Radio România. Au fost invitați jurnaliști de la diferite posturi de radio care emit în limba italiană, printre care și colega noastră Monia Parente de la programul ”Orizonturi creștine” de la Radio Vatican. Pelerinajul instituțional s-a bucurat de sprijinul Ambasadei Italiei de la București, a comunității italofone din România și a Ministerului Afacerilor Externe. La întoarcere din România, Monia Parente a acordat un interviu redacției noastre.
Monia, bună ziua!
• Buon giorno, bună ziua!
Despre ce a fost vorba?
• A fost vorba de un pelerinaj istoric şi cultural
între oraşele Timişoara şi Arad, în partea de vest a României. Ceea ce am traversat
pe jos este un teritoriu de graniţă, locuit de numeroase etnii, cărora li s-a alăturat
în ultimii 25 de ani o importantă comunitate antreprenorială italiană, cea mai numeroasă
din ţară; sunt peste 5 mii de italieni care locuiesc în această zonă şi aproximativ
600 de studenţi italieni, care studiază medicina la Universitatea de Vest din Arad.
O zonă bogată în lăcaşuri de cult ortodoxe, catolice şi de alte confesiuni, pe lângă
fortăreţele impunătoare şi locurile arheologice încântătoare. Vizita a făcut parte
din «proiectul dedicat multiculturalităţii şi ecumenismului», cum a subliniat promotoare
a acestei iniţiative, jurnalista Iuliana Anghel, de la Radio România Internaţional.
Dintre locurile vizitate, care au fost cele mai semnificative în opinia ta?
• Pelerinajul nostru a început pe 29 august 2015,
la Mănăstirea ortodoxă de la Feredeu, comuna Şiria, şi a continuat cu „Valea vinului”,
până la Bazilica de la Maria Radna, în Lipova, unde am putut admira impresionantul
Complex conventual, recent restaurat şi inaugurat pe 2 august, în prezenţa trimisului
special al papei Francisc, cardinalul Joachim Meisner, arhiepiscop emerit de Colonia.
Călătoria noastră a continuat cu vizita Bisericii catolice bulgare de la Vinga, un
alt exemplu de bogăţie culturală şi religioasă ce caracterizează întreaga ţară. Spun
aceasta amintind că România se află la intersecţia Europei Centrale şi Orientale,
iar Sf. Ioan Paul al II-lea în istorica sa călătorie apostolică, în anul 1999, o numea
„Grădina Maicii Domnului”.
Drumurile noastre în judeţul Arad au dus apoi la Mănăstirea
ortodoxă de la Hodoş-Bodrog, în localitatea omonimă, unde este conservată icoana miraculoasă
a Sfintei Fecioare cu Pruncul Isus. Este un frumos loc de rugăciune, o adevărată oază
de linişte, cufundată în verde; acesta a fost primul impact pe care l-am simţit când
am ajuns la Mănăstire.
Apoi am ajuns în oraşul Arad, un adevărat muzeu în
aer liber, aşa l-aş defini, datorită diferitelor sale stiluri arhitecturale. Oraşul
Arad este de altfel şi candidat să devină Capitală europeană a culturii în 2021. Ultima
etapă a pelerinajului nostru a fost în oraşul Timişoara, de la care am pornit spre
casă. Timişoara este oraşul cel mai mare din Vestul României, candidat şi aceasta
pentru 2021.
Ce te-a impresionat cel mai tare în ultima parte a pelerinajului vostru, la
Timişoara?
• Spre exemplu, eu nu ştiam că Timişoara a fost primul
oraş din Europa în care s-a introdus lumina stradală, în 1889; apoi m-a impresionat
foarte mult prezenţa Sfântului Anton de Padova, peste tot, în toate bisericile, nu
lipsea o imagine, o statuie, o rugă. Aşadar, o devoţiune resimţită peste tot pentru
sfântul franciscan. În acelaşi timp, m-au impresionat la Timişoara pieţele şi arhitectura
secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea: Piaţa unirii, a Libertăţii, Piaţa Victoriei
şi, în mod particular, Catedrala ortodoxă Mitropolitană, simbol al oraşului, înaltă
de 83 m, cea mai înaltă din România.
Care a fost caracteristica acestui pelerinaj, în care jurnalismul şi turismul
şi.au dat întâlnire?
• Când vorbim de un pelerinaj, ne referim la un itinerariu
care dintr-un punct de vedere conduce la o destinaţie sau cel puţin un loc, un Sanctuar…
Acesta însă este un pelerinaj pe care noi l-am definit «inedit». De ce? Pentru că
este un pelerinaj care ne-a condus să cunoaştem un teritoriu. Din acest motiv traseul
nostru s-a schimbat uneori, deoarece ne lăsam ghidaţi deseori tocmai de locul în care
ne aflam. A fost un pelerinaj de cunoaştere care ne-a permis să fim învăluiţi de tot
ceea ce ne înconjura: de natură, de tot; nu pot uita câmpurile întinse de porumb şi
floarea soarelui, nu voi uita Valea Vinului, cu acele coline dulci pe care se cultivă
viţa-de-vie, asemănător Italiei; nu voi uita apoi satele mici, într-adevăr pierdute,
dar bogate în tradiţii, pline de viaţă. M-a impresionat apoi foarte mult oraşele Arad
şi Timişoara cu arhitectura şi eleganţa pe care o comunică, şi nu în ultimul rând,
ospitalitatea românilor: poate şi datorită apropierii lingvistice, dar am simţit cum
avem o istorie care ne apropie; am simţit acest popor într-adevăr apropiat.
Monia, dacă ar fi să cuprinzi întregul pelerinaj în trei cuvinte, care ar fi
acestea?
Cu siguranţă spiritualitatea, întâi
de toate, apoi ospitalitatea şi fără niciun dubiu, frumuseţea.
Privind retrospectiv acest pelerinaj, ce doreşti să mai adaugi?
• „Mulţumesc, România!”. La revedere!
(rv – A. Dancă – Monia Parente)
All the contents on this site are copyrighted ©. |