Cardinalul Bagnasco: teoria gender, semnul dictaturii ideologice

RV  25 aug 2015. «Polemica deformează adevărul. Nu este logic a omologa realități diferite precum familia și uniunile civile. Teoria gender, după cum s-a exprimat de mai multe ori papa Francisc, este o dictatură a gândirii unice». Cardinalul italian Angelo Bagnasco, arhiepiscop de Genova și președinte al Conferinței Episcopale Italiene, a subliniat într-un interviu la Radio Vatican modul de abordare a unor chestiuni stringente pentru actualitatea europeană, adăugând cu această ocazie că fenomenul migrației cere o asumare de responsabilitate la nivel mondial.
• ”Polemica nu ajută, cu siguranță, la abordarea problemelor pentru că deformează adevărul și realitatea lucrurilor. Se poate aborda orice dezbatere și problematică, dar cu seninătate de judecată, cu onestitate intelectuală și cu voința de a găsi cu adevărat și cu seninătate ceea ce este mai bun. Vorbind apoi de Stat și Biserică, nimeni nu trebuie să facă ingerințe, la modul absolut: toți trebuie să-și ofere propria contribuție respectând responsabilitatea fiecăruia. (…) Dacă avem ceva de spus unul altuia, trebuie să o facem cu cea mai mare claritate și cu respectul pe care îl datorăm tuturor. Așadar, un stil de comunicare, transparență și claritate, dar, repet și adaug, cu respect”.

De ce în opinia Bisericii, a reluat colegul nostru, guvernul de la Roma nu trebuie să pună pe același plan familia și uniunile civile? Și care sunt preocupările Bisericii cu privire la teoria gender?
• ”Pentru că sunt lucruri diferite, sunt realități de natură diferită. Familia naturală este întemeiată pe căsătorie, după cum se recunoaște și în Constituție. Trebuie să fie recunoscută diversitatea realității și prin urmare, respectivele realități trebuie abordate în funcție de situația concretă. Omologarea automată mi se pare un lucru care merge împotriva logicii. Sfântul Părinte a revenit de mai multe ori asupra teoriei gender cu mare preocupare și cu o claritate extremă, pentru că este o categorie extrem de subiectivă, în sensul că se vrea ca fiecare, pe planul identității, inclusiv al celei sexuale, să fie ceea ce unul decide de la un moment la altul, făcând abstracție de ceea ce persoana este pe plan biologic. Această teorie, această schemă mintală, a fost stigmatizată de Sfântul Părinte de mai multe ori drept dictatură a gândirii unice”.

Fenomenul migrației este o responsabilitate mondială, dar cu toate acestea, statele sunt lăsate la voia întâmplării, ca ambarcațiunile pe apele Mediteranei. Continuă cardinalul Bagnasco:
• ”E adevărat. Atâta vreme cât se consideră că acest fenomen de amploare, care este o tragedie umană, este o problemă care privește doar pe fiecare stat în parte, și prin urmare este lăsată în seama statului respectiv, nu se va aborda niciodată în mod demn, uman și just acest fapt care cred că este absolut ireversibil și care nu se va termina în scurt timp. Acest lucru s-a văzut încă o dată zilele trecute, în care acești oameni sărmani, disperați, acceptă orice sacrificiu și își pun viața în pericol cu speranța de a se îndrepta spre un viitor mai bun. Este o problemă mondială. La nivel local, fie că ne raportăm la un stat sau chiar la un continent cum este Europa, eu consider că acest lucru este insuficient. Tocmai pentru că este vorba de ceva extrem de vast care implică cel puțin două aspecte. Primul, asigurarea unei primiri demne, compatibilă, evident, cu posibilitățile de primire ale țărilor gazdă. Al doilea, intervenția asupra cauzelor și a țărilor de plecare, astfel încât, din punctul de vedere al păcii, al economiei, al guvernelor și al libertăților fundamentale, această lume sărmană să nu mai fie constrânsă să-și abandoneze patria ca să meargă în altă parte. Aceasta este o problemă atât de gravă și de mare încât numai o autoritate mondială, în care să coopereze puterile politice și cele economice, ar fi în măsură să o înfrunte”.

În fine, colegul nostru l-a întrebat pe cardinalul italian Angelo Bagnasco, care sunt periferiile prioritare pentru Biserică în momentul de față. Încheie cardinalul Bagnasco:
• ”Sunt mai multe. Cu siguranță, există aceste situații-limită în ce privește sărăcia, necesitățile materiale și noile forme de sclavie. Tot la fel, fenomenul muncii la negru a atâtor imigranți, dar nu doar a imigranților. Mă gândesc, de asemenea, la tinerii noștri care călătoresc pe căile morții, precum drogurile, alcoolul și jocurile de noroc. În aceste domenii cred că ar trebui să facem mult mai mult. Periferiile existențiale, chiar și în Italia, sunt multe și trezesc în noi o preocupare profundă. Prin intermediul parohiilor, al preoților și persoanelor consacrate, Biserica vrea să fie prezentă și aproape de aceste persoane deosebit de sărace și lipsite de apărare. Cu toate acestea, cred că toți împreună, atât societatea civilă cât și comunitatea creștină, trebuie să facem mult mai mult decât am făcut până acum”.  

(rv – A. Lomonaco – A. Dancă)