Papa: ”Propuneți cu tărie, frumusețe și simplitate iubirea lui Dumnezeu”

RV 20 aug 2015. ”Mergeți în întâmpinarea tuturor oamenilor din dorința de a le propune cu tărie, frumusețe și simplitate vestea cea bună a iubirii lui Dumnezeu”: scrie papa Francisc în Mesajul trimis participanților la Mitingul prieteniei între popoare, organizat de la 20 la 26 august 2015 la Rimini de mișcarea bisericească ”Comuniune și Eliberare”. Tema Mitingului internațional din acest an, care a ajuns de acum la cea de-a 36-a ediție, se inspiră din cuvintele poetului italian Mario Luzi care se întreabă ce înseamnă acea lipsă de care dintr-o dată inima întreagă se simte copleșită (în original: ”Di che è mancanza questa mancanza, cuore, che a un tratto ne sei pieno?”).

Creștinii, se citește în Mesajul papei Francisc semnat de cardinalul secretar de Stat Pietro Parolin, sunt chemați să retrezească conștiința oamenilor și femeilor într-un timp în care întrebările decisive sunt umbrite de răspunsuri parțiale.

Inima omului este neliniștită, nu se mulțumește niciodată și este mereu în căutare. Ceea ce o frământă – se citește în Mesaj – este seria de întrebări cu privire la ”semnificația vieții și a morții, a iubirii, a muncii, dreptății și fericirii”. Lumea de astăzi, însă, îl pune pe omul contemporan în fața ”atâtor răspunsuri parțiale care oferă doar un fals infinit”. Drama lui constă în ”pericolul amenințător al negării demnității persoanei umane”. Mai mult, o îngrijorătoare ”colonizare ideologică” reduce ”percepția necesităților autentice ale inimii și îi oferă numai răspunsuri limitate care nu țin cont de marea căutare a iubirii, adevărului, frumuseții și dreptății din fiecare dintre noi. Toți suntem fii ai acestui timp și suntem influențați de o mentalitate care oferă noi valori și oportunități dar care, în același timp, poate să condiționeze, să limiteze și să ruineze inima cu propuneri alienante care sting setea de Dumnezeu”.

Dar inima nu se mulțumește pentru că, după cum spunea papa Benedict al XVI-lea tinerilor la San Marino, «ea este o fereastră deschisă spre infinit» (19 iunie 2011). De ce trebuie să suferim și în cele din urmă să murim? De ce există răul și contradicția? Merită să trăiești? Mai poți avea speranță în fața unui ”al treilea război mondial combătut pe bucăți” și cu atâția frați prigoniți și uciși din cauza credinței lor? Mai are sens să iubești, să muncești, să te sacrifici și să te angajezi? Unde sfârșește viața mea și a persoanelor pe care n-am vrea să le pierdem vreodată? Ce avem de făcut în această lume? Sunt întrebări pe care și le pun toți, tineri și adulți, cei care cred și cei care nu cred. Mai devreme sau mai târziu, cel puțin o dată în viață, din cauza unei încercări sau a unui eveniment frumos, reflectând la viitorul copiilor sau la rostul propriei munci, fiecare trebuie să se confrunte cu una sau mai multe din aceste întrebări. Nici chiar negaționistul cel mai înrăit nu poate să le elimine cu totul din viața sa”.

”Viața nu este o dorință absurdă, lipsa nu este semnul că ne-am născut «greșiți» ci, dimpotrivă, este clopoțelul care ne anunță că natura noastră este făcută pentru lucruri mari. După cum scria slujitorul lui Dumnezeu pr. Luigi Giussani: «exigențele omului constituie referința, afirmarea implicită a unui răspuns ultim care stă dincolo de modalitățile existențiale experimentabile. Dacă ar fi eliminată ipoteza unui ”dincolo”, acele exigențe ar fi în mod nefiresc sufocate» (Il senso religioso, Milano 1997, p. 157). Mitul lui Ulisse ne vorbește de «nostos algos», de nostalgia care poate găsi împlinire numai într-o realitate infinită”.

De aceea – continuă Mesajul – Dumnezeu, misterul infinit, s-a aplecat asupra nimicului nostru însetat de El și a oferit răspunsul pe care toți îl așteaptă chiar și fără să-și dea seama, în timp ce îl caută în succes, bani, putere, droguri de tot felul, în afirmarea dorințelor de moment. Numai inițiativa lui Dumnezeu creatorul putea să umple măsura inimii; și El a venit în întâmpinarea noastră ca să se lase găsit de noi așa cum se găsește un prieten. Și în acest fel, noi ne putem odihni chiar și pe o mare în furtună, pentru că suntem siguri de prezența sa”.

În Mesajul trimis Mitingului de la Rimini se amintește de interviul acordat de papa Francisc revistei «La Civiltà Cattolica» (19 septembrie 2013) în care spunea: ”Chiar dacă viața unei persoane a fost un dezastru, dacă este distrusă de vicii, droguri sau de orice altceva, Dumnezeu este prezent în viața ei. Chiar dacă viața unei persoane este un teren plin de spini și bălării – remarca Sfântul Părinte – există întotdeauna un spațiu în care sămânța bună poate să crească. E nevoie de încredere în Dumnezeu”.

Manifestarea cultural-religioasă de la Rimini, se mai citește în Mesaj, poate coopera la una din îndatoririle esențiale ale Bisericii: ”a nu consimți ca cineva să se mulțumească cu puțin” și a-l face cunoscut pe Isus, ”vestea care răspunde la dorul de infinit care există în fiecare inimă”.

Sfântul Părinte formulează, în fine, urarea, ca organizatorii și voluntarii Mitingului de la Rimini ”să meargă în întâmpinarea tuturor, sprijiniți de dorința de a propune cu tărie, frumusețe și simplitate vestea cea bună a iubirii lui Dumnezeu, care și astăzi se apleacă asupra lipsei noastre ca să o umple cu apa vieții care izvorăște din Isus cel înviat”.

(rv – A. Dancă)