Laudato si’ în variantă radiofonică: Provocarea ambientală ne privește pe toți

10 august 2015. Laudato si’ în variantă radiofonică: fragmente din Scrisoarea enciclică a Sfântului Părinte Francisc despre  îngrijirea casei comune, apărută și în limba română, la Editura Presa Bună din Iași.

Revenim cu rubrica dedicată prezentării în variantă radiofonică a enciclicei Laudato si' a Papei Francisc. În ediția zilei, ne vom opri asupra paragrafelor 13-16, în care Pontiful face apel la unirea eforturilor de căutare a unei dezvoltări sustenabile și integrale, îndemnând la reînnoirea dialogului cu privire la modul în care construim viitorul planetei. "Avem nevoie de o confruntare care să ne unească pe toți, pentru că provocarea ambientală pe care o trăim și rădăcinile sale umane, ne privesc și ne ating pe toți". 

Apelul meu
13. Provocarea urgentă de a ocroti casa noastră comună cuprinde preocuparea de a uni toată familia umană în căutarea unei dezvoltări sustenabile şi integrale, deoarece ştim că lucrurile pot să se schimbe. Creatorul nu ne abandonează, nu dă niciodată înapoi în proiectul său de iubire, nu se căieşte că ne-a creat. Omenirea încă are capacitatea de a colabora pentru a construi casa noastră comună. Doresc să exprim recunoştinţă, să încurajez şi să le mulţumesc tuturor celor care, în cele mai variate sectoare ale activităţii umane, lucrează pentru a garanta ocrotirea casei pe care o împărtăşim. Merită o recunoştinţă specială cei care luptă cu vigoare pentru a rezolva consecinţele dramatice ale degradării mediului în viaţa celor mai săraci din lume. Tinerii cer de la noi o schimbare. Ei se întreabă cum este posibil ca să se pretindă construirea unui viitor mai bun fără a ne gândi la criza mediului şi la suferinţele celor excluşi.

14. Adresez o invitaţie urgentă de a reînnoi dialogul cu privire la modul în care construim viitorul planetei. Avem nevoie de o confruntare care să ne unească pe toţi, pentru că provocarea ambientală pe care o trăim, şi rădăcinile sale umane, ne privesc şi ne ating pe toţi. Mişcarea ecologică mondială a parcurs deja un drum lung şi bogat şi a dat naştere la numeroase agregări de cetăţeni care au favorizat o conştientizare. Din păcate, multe eforturi pentru a căuta soluţii concrete la criza ambientală sunt adesea frustrate nu numai de refuzul celor puternici, ci şi de dezinteresul celorlalţi. Atitudinile care împiedică, şi printre credincioşi, căile de soluţie merg de la negarea problemei la indiferenţă, la resemnarea comodă, sau la încrederea oarbă în soluţiile tehnice. Avem nevoie de o nouă solidaritate universală. Aşa cum au spus episcopii din Africa de Sud, „talentele şi implicarea tuturor sunt necesare pentru a repara dauna cauzată de umani asupra creaţiei lui Dumnezeu”[1]. Toţi putem colabora ca instrumente ale lui Dumnezeu pentru îngrijirea creaţiei, fiecare cu propria cultură şi experienţă, cu propriile iniţiative şi capacităţi.

15. Sper ca această Scrisoare enciclică, ce se adaugă la magisteriul social al Bisericii, să ne ajute să recunoaştem măreţia, urgenţa şi frumuseţea provocării care ni se prezintă. În primul rând, voi face un scurt parcurs prin diferite aspecte ale actualei crize ecologice cu scopul de a asuma cele mai bune roade ale cercetării ştiinţifice astăzi disponibile, de a ne lăsa atinşi de ele în profunzime şi de a da o bază de concreteţe parcursului etic şi spiritual care urmează. Pornind de la această panoramică, voi relua câteva argumentări care provin din tradiţia iudeo-creştină, cu scopul de a da coerenţă mai mare angajării noastre pentru mediu. Apoi voi încerca să ajung la rădăcinile situaţiei actuale, în aşa fel încât să-i percepem simptomele, dar şi cauzele cele mai profunde. Astfel vom putea propune o ecologie care, în diferitele sale dimensiuni, să integreze locul specific pe care fiinţa umană îl ocupă în această lume şi relaţiile sale cu realitatea care o înconjoară. În lumina acestei reflecţii aş vrea să fac un pas înainte în câteva linii ample de dialog şi de acţiune care să implice fie pe fiecare dintre noi, fie politica internaţională. În sfârşit, deoarece sunt convins că orice schimbare are nevoie de motivaţii şi de un drum educativ, voi propune câteva linii de maturizare umană inspirate din comoara experienţei spirituale creştine.

16. Fiecare capitol, deşi are o tematică proprie şi o metodologie specifică, reia la rândul său, dintr-o nouă perspectivă, chestiuni importante tratate în capitolele precedente. Acest lucru priveşte în special câteva axe portante care străbat toată enciclica. De exemplu: relaţia intimă dintre cei săraci şi fragilitatea planetei; convingerea că totul în lume este intim unit; critica faţă de noua paradigmă şi faţă de formele de putere care derivă din tehnologie; invitaţia de a căuta alte moduri de a înţelege economia şi progresul; valoarea proprie a fiecărei creaturi; sensul uman al ecologiei; necesitatea de dezbateri sincere şi oneste; responsabilitatea gravă a politicii internaţionale şi locale; cultura rebutului şi propunerea unui nou stil de viaţă. Aceste teme nu sunt niciodată închise sau abandonate, ci dimpotrivă în mod constant reluate şi îmbogăţite.

[1] Conferinţa Episcopilor Catolici din Africa de Sud, Pastoral Statement on the Environmental Crisis (5 septembrie 1999).

 

Redacția R.V./A.M.