Enciclia Laudato si' comentată de directorul revistei "Civiltà Cattolica"

30 iulie 2015. "Nu putem considera natura ca pe ceva separat de noi sau ca pe un simplu cadru al existenței noastre", se spune într-un fragment al Enciclicei "Laudato si'", document care pune în prim plan necesitatea urgentă a promovării unei ecologii integrale care să cuprindă dimensiunile umane și sociale.

Colegul nostru, Alessandro Gisotti a avut un colocviu cu părintele Antonio Spadaro, directorul revistei "Civiltà Cattolica" care a dedicat în întregime un număr al revistei Enciclicei Papei Francisc.
Părintele Antonio Spadaro: "M-au impresionat viziunea asupra lumii propusă de Papa: o viziune globală, amplă, care subliniază varietatea existentă în rândul ființelor vii, dar și conexiunile și relațiile dintre acestea… . Pentru Papa Francisc, lumea este un ambient, nu un obiect de tratat. DE aceea, aș spune că viziunea sa asupra realității este una foarte pozitivă a realității, fiind examinată și în aspectele sale detaliate: vorbește despre insecte și, totodată, vorbește despre atomi, însă din perspectiva unei rețele de relații; viziunea este una pragmatică dat știe să fie totodată și poetică. Ceea ce mă impresionează mult în privința acestei enciclice este viziunea asupra lumii, ce este cu siguranță antropologică dar nu antropocentrică, ceea ce înseamnă că omul nu are rolul de dominator al naturii, ci de păzitor al acesteia. În mai multe rânduri Papa a făcut apel la o convertire ecologică care constă în descoperirea de către om a faptului că este custodele unui dar prețios. Acest lucru nu este opțional și nici un aspect secundar al experienței creștine, iar nepăzirea creației reprezintă un păcat."

Întrebat despre aspectele originale ale enciclicei "Laudato si'" care rămâne totodată încadrată în tradiția Doctrinei Sociale a Bisericii, directorul revistei "Civiltà Cattolica" a spus:
Părintele Antonio Spadaro: "Poate că aspectul cel mai interesant, cel mai remarcabil este faptul că, prin această enciclică, chestiunea ambientală devine parte integrantă a Doctrinei Sociale a Bisericii, un capitol al acesteia. Chestiunea nu mai este așadar reprezentată de întrebarea privitoarea la înfruntarea – de către credincioși – a chestiunilor de ecologie dintr-o perspectivă de credință, ci cum să se facă acest lucru. Chestiunea nu mai este așadar dacă trebuie înfruntată, ci cum trebuie înfruntată chestiunea ambientală. În acest sens, Papa Francisc propune ceea ce el numește o "revoluție culturală". Aș compara-o cu "Rerum Novarum" a Papei Leon al XIII-lea, în centrul căreia se afla problematica muncii; în vreme ce în centrul enciclicei Papei Francisc se află chestiunea ambientală."

Pornind de la premiza că sunt numeroase documentele Conferințelor Episcopale citate, ca și în cazul enciclicei "Evangelii Gaudium", părintele Antonio Spadară a fost întrebat dacă se poate vorbi despre o enciclică cu o inimă sinodală: 
Părintele Antonio Spadaro: "Cu siguranță, "Da!". Aș spune că are un suflet colegial, plural, dar și ecumenic și interreligios. Documentul citează conferințele episcopale locale, astfel încât întreaga Biserică participă la acest document important din pontificatul Papei Francisc; un document deschis, un izvor deschis fiind, totodată, un document ecumenic, deoarece Papa îl citează pe Patriarhul Bartolomeu, după cum îl citează totodată pe un mistic islamic, existând așadar o punte foarte clară spre alte religii, Papa făcând apel la toate religiile astfel încât să se mobilizeze".

Referitor la trăsăturile documentului "Laudato si'", care ar putea fi definit ca fiind o enciclică integrală, ambientală, economică și socială, directorul revistei "Civiltà Cattolica", care a dedicat în întregime un număr al revistei Enciclicei Papei Francisc a spus:

Părintele Antonio Spadaro: "Da, caracteristica acestei Enciclice este amploarea și profunzimea ei. Laudato si' este o enciclică socială, nu doar ecologică, deoarece încadrează viața omului pe pământ punând în conexiune aspectele privitoare la sărăcia și fragilitatea planetei. În acest sens, împlinește o opțiune preferențială pentru ținuturile sărace, reafirmând necesitatea învingerii culturii debarasării în favoarea unei culturi a atenției. Așadar, în realitate este o enciclică globală care înfruntă aspecte legate de viața omului pe pământ'.

R.V./A.M.