Scapularul, simbol al ocrotirii Maicii Cerești

16 iulie 2015. Biserica o sărbătoreşte pe 16 iulie pe Sfânta Fecioară de pe Muntele Carmel, „model de rugăciune, de contemplaţie şi de dăruire Domnului”.

Pelerinii care parcurg cu pas grăbit via della Conciliazione, faimoasa stradă care conduce la bazilica Sfântul Petru, având privirea capturată de imaginea lăcașului simbol al leagănului creștinătății, omit să mai privească în stânga și în dreapta. Așa se face, că cei mai mulți dintre pelerini, deși îi trec prin față, nu intră în biserica aflată de-a lungul străzii ce conduce la bazilică.

Dacă ar intra în această biserică, numită Sfânta Maria de pe Muntele Carmel în Traspontina, ar afla în capela centrală din partea dreaptă, o statuie istorică a Fecioarei Maria de pe Muntele Carmel, care este purtată anual în procesiune de către credincioșii parohiei aflată în vecinătatea bazilicii Sfântul Petru.

Trăsătura caracteristică a statuii despre care vă istorisesc, ce a fost încoronată în trecut de Sfântul Papă  Ioan Paul al II-lea, sunt –  pe lângă frumusețea reprezentării – cele două scapulare ținute în mâini de către Pruncul Isus și de către Preacurata sa Maică, într-o atitudine de oferire a acestora credincioșilor care se apropie pentru a-i venera.  

Dar ce este scapularul și care este semnificația acestuia? Istoria acestui simbol creștin marian își are rădăcinile în îndepărtatul secol al XIII-lea, mai exact în data de 16 iulie 1251 când Maica Domnului i-a apărut Fericitului Simon Stock, primul prior general al Carmeliţilor, încredințându-i "scapularul", adică o fâșie lungă de stofă, purtată deasupra hainelor, atârnând atât în față cât și în spate până la glezne, asemenea unui șorț lung. Desigur, din motive practice, persoanele laice sau persoanele consacrate a căror uniformă nu prevede scapularul poartă unul simbolic, confecționat din două bucăți mici de pânză purtând fie monogramele Maicii Domnului și ale lui Isus, fie imaginile lor.

Încredințarea Scapularului de către Maica Domnului în data de 16 iulie, în sărbătoarea Fecioara de pe Muntele Carmel, a făcut astfel încât sărbătoarea să se mai numească și "a scapularului" Oferirea acestuia a fost însoțită de făgăduințe deosebite pentru toți cei care-l vor purta, scapularul fiind un semn de consacrare către Maica Domnului, de imitare a stilului său de viaţă, a credinţei sale. Însă pentru noi, cei de azi, scapularul este purtat și spre amintirea Botezului: aşa cum la Botez am primit haina albă, în acelaşi fel Biserica – prin simbolul scapularului – ne oferă o modalitate de a ne aminti că am fost consacraţi lui Cristos, că am devenit fiinţe noi prin Botez; de aceea pe o parte a scapularului se află imaginea Maicii Domnului, iar pe cealaltă parte imaginea lui Isus”.

În scrisoarea sa apostolică din 11 februarie 1950, Papa Pius al XII-lea îi îndemna pe credincioşi ca, „între devoţiunile mariane, să aşeze, în primul rând, scapularul, care este la îndemâna tuturor". Considerat drept o adevărată „îmbrăcăminte mariană", scapularul este, de fapt, un simbol al ocrotirii Mamei cereşti şi un „sacramental" a cărui valoare se întemeiază pe rugăciunile Bisericii şi pe încrederea şi iubirea celor care îl poartă.

R.V./A.M.