Papa în Ecuador. Întâlnirea cu reprezentanții școlilor și universităților

8 iulie 2015. Creația este un dar de care trebuie să ne bucurăm împreună, pe care trebuie să-l cultivăm și, mai ales să-l protejăm. La întâlnirea avută marți, 7 iulie, la Quito, cu exponenți din domeniul educației și învățământului din Ecuador, Papa Francisc a revenit asupra unor teme din ultima sa enciclică "Laudato si'". În discursul rostit la Universitatea Pontificală Catolică din Ecuador, Pontiful i-a îndemnat pe studenți și profesori să nu considere studiul ca pe o oportunitate de obținere a banilor și prestigiului, ci ca pe o responsabilitate față de lume și de dimensiunea culturală care se dorește să fie lăsată generațiilor viitoare.

Vă propunem în continuare ample fragmente din discursul ținut de Sfântul Părinte la Universitatea Pontificală Catolică din capitala Ecuadorului, în cea de-a doua zi a călătoriei apostolice în America Latină, amintindu-vă că este vorba despre cea de-a 9-a călătorie internațională a Papei Francisc:

"În Evanghelie, am ascultat cum Isus, Maestrul, învăța mulțimea și micul grup de discipoli adecvându-se capacității lor de înțelegere. Făcea acest lucru prin parabole, precum cea a semănătorului, astfel încât să poată înțelege cu toții. Isus nu căuta să fie doct. Dimpotrivă, dorea să ajungă la inima omului, la inteligența sa, la viața sa, așa încât aceasta să aducă roade."

Parabola semănătorului, observă Papa, "ne vorbește despre cultivare. Ne indică tipul de teren, de semănat, de roade și legătura care se creează între acestea. Chiar din momentul Creației, Isus îi șoptește omului îndemnul de a cultiva și de a proteja. Nu-i oferă doar viața, ci și pământul, creația. Nu-i dă doar perechea și infinite posibilități, dar îi dă și un îndemn, o misiune. Îl cheamă să facă parte din opera sa creatoare și îi spune: cultivă! Îți încredințez semințele, pământul, apa, soarele, îți dau mâinile tale și pe cele ale fraților tăi. Iată, [creația] este și a ta; este un cadou, un dar, o ofertă. Nu este ceva cumpărat, pentru care s-a plătit. Este [un dar] cu o existență precedentă și succesivă nouă. Este un dar făcut nouă de Dumnezeu astfel încât, în colaborare cu El, să poată deveni al nostru".

Pontiful a reliefat că Dumnezeu nu dorește o creație pentru sine, pentru a se îngriji de sine. Dimpotrivă. Creația este un dar care aparține tuturor. Este spațiul pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a construi împreună cu noi, pentru a construi un 'noi'. Lumea, istoria, timpul este locul unde mergem să construim acest 'noi' împreună cu Dumnezeu, împreună cu alții, împreună cu pământul. Viața noastră ascunde mereu această chemare de care suntem mai mult sau mai puțin conștienți, dar care dăinuie pentru totdeauna.

Însă, în istorisirea din Cartea Genezei, alături de expresia 'a cultiva' se spune imediat 'a se îngriji', a avea grijă. Una se înțelege pornind de la cealaltă. O mână se îndreaptă spre cealaltă. Nu cultivă cine nu se îngrijește de pământ și nu are grijă de pământ cine nu cultivă. Nu doar suntem îndemnați să fim părtași la opera creatoare cultivând-o, făcând-o să crească, dezvoltând-o, dar suntem chemați totodată să ne îngrijim de creație, să o protejăm, să o păstrăm. În prezent, acest îndemn se impune cu forță, nu asemenea unei simple recomandări ci ca pe o exigență suscitată de răul pe care i-l provocăm, de modul nesocotit în care îl folosim și a abuzului exercitat asupra bunurilor pe care Dumnezeu le-a dăruit creației. Am crescut cu ideea că am fi noi proprietarii și dominatorii creației, că am fi autorizați să o jefuim… 'de aceea, printre săracii cei mai abandonați și mai maltratați este și pământul nostru asuprit și devastat'.

Între viața noastră și cea a maicii noastre pământ există o legătură, după cum evidențiază Papa Francisc în Enciclica "Laudato si'". "Mediul uman și mediul natural se degradează împreună și nu vom fi în măsură să înfruntăm în mod corespunzător degradarea ambientală dacă nu acordăm atenție cauzelor legate de degradarea umană și socială, a mai spus Papa, făcând trimitere tot la ultima sa enciclică. Însă, Pontiful a subliniat de asemenea că, așa după cum 'se degradează', în același fel am putea spune că 'se susțin și se transformă în bine'. Această relația conține în sine atât posibilitatea deschiderii, a transformării, a vieții, cât și posibilitatea distrugerii și a morții".

Adresându-se educatorilor, Papa Francisc a lansat întrebarea: "Vegheați asupra studenților ajutându-i să dezvolte un spirit critic, un spirit liber, încât să fie în măsură să se îngrijească de lumea de azi? Un spirit care să fie în măsură să afle noi răspunsuri la numeroasele provocări pe care ni le prezintă societatea?" Totodată, Pontiful s-a oprit asupra modului în care este generată și însoțită o dezbatere constructivă care ia naștere din dialog, în vederea construirii unei lumi mai umane, spunând: "Există o reflecție care ne implică pe toți: familii, școli, profesori: cum putem să-i ajutăm pe tineri să nu considere diploma universitară un sinonim al unei poziții sociale mai importante, al banilor sau al  prestigiului social? Căci nu sunt sinonime între ele. Cum îi putem ajuta să identifice această pregătire cu semnul unei major responsabilități față de problemele de azi, în spirit de respect față de cei mai săraci și față de salvgardarea mediului."

Adresându-se tinerilor, Papa le-a amintit că perioada de studiu de care se bucură nu este doar un drept dar și un privilegiu, aducându-i în discuție pe cei care – deși și-ar fi dorit – din cauza împrejurărilor, nu se pot bucura de această posibilitate.  Comunităților educative le-a amintit rolul vital, esențial în edificarea societății și a culturii, evidențiind faptul că nu este suficientă analizarea și descrierea realității, fiind necesară o reală căutare a alternativelor la problemele existente în zilele noastre.

R.V./A.M.