”Sf. Marta”. Papa: Biserica. alături de cei din urmă

RV. 26 iun 2015. Creștinii trebuie să se apropie și să întindă mâna celor pe care societatea îi marginalizează, după cum a făcut Isus cu cei marginalizați din timpul său, aceasta face din Biserica o adevărată ”comunitate”: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată vineri dimineață în Capela reședinței sale din Casa Sf. Marta.

Pornind de la evanghelia zilei din ritul roman, în care Isus vindecă un lepros care i-a cerut ajutorul, papa Francisc a subliniat că primul care s-a murdărit pe mâini a fost Isus, apropiindu-se de cei excluși de la vremea respectivă. Exemplul lui Isus îndeamnă Biserica să fie o adevărată comunitate punând în practică o atitudine de apropiere.

Minunea vindecării leprosului, a spus papa Francisc, se întâmplă sub ochii învățătorilor legii pentru care, în schimb, omul lovit de lepră era ”necurat”. Lepra, a observat Sfântul Părinte, era o condamnare pe viață iar a vindeca un lepros era la fel de greu precum a învia un mort. De aceea, erau scoși la marginea societății. Isus, în schimb, îi întinde mâna celui exclus și arată valoarea fundamentală a unui cuvânt, ”apropierea”.
• «Nu se poate face comunitate fără apropiere. Nu se poate face pace fără apropiere. Nu se poate face binele fără a se apropia. Isus putea să-i spună: ”Fii vindecat!”. Nu, el s-a apropiat și l-a atins. Mai mult, în momentul în care Isus l-a atins pe cel impur, el însuși devine impur. Acesta este misterul lui Isus: ia asupra sa necurăția noastră, realitățile noastre impure. (Apostolul) Paul o spune bine: ”fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, s-a despuiat pe sine”. Paul merge mai departe: (Isus) ”S-a făcut păcat”. Isus s-a exclus, a luat asupra sa necurăția pentru a se apropia de noi».

Textul Evangheliei notează și îndemnul lui Isus adresat leprosului vindecat, de a merge și de a se prezenta înaintea preotului, aducând jertfa prescrisă de Moise ca mărturie pentru ei. Aceasta, a spus mai departe Sfântul Părinte, pentru că Isus consideră importantă nu doar apropierea, dar și incluziunea celor marginalizați:
• «De multe ori mă gândesc că este, nu spun imposibil, dar foarte greu să faci binele fără să te murdărești pe mâini. Și Isus s-a murdărit. Apropiere. Și apoi, merge mai departe. I-a spus: ”mergi la preoți și fă ceea ce trebuie când un lepros este vindecat”. Ceea ce era exclus de la viața socială, Isus include, include în Biserică, include în societate. ”Mergi – îi spune – pentru ca toate să fie așa cum trebuie”. Isus nu-l marginalizează pe nimeni, niciodată. Se marginalizează pe sine, pentru a-i include pe cei marginalizați, pentru a ne include pe noi, cei păcătoși și marginalizați, prin viața sa».

Apropierea, a încheiat Sfântul Părinte, este fără îndoială un cuvânt cu o rezonanță frumoasă, dar ne îndeamnă la examinarea conștiinței: ”Eu știu să mă apropii? Am curajul de a-i atinge pe cei marginalizați?”. Aceste întrebări, a subliniat papa Francisc, sunt valabile nu doar la nivel personal dar se referă și la Biserică, la parohii, comunități, persoane consacrate, episcopi și preoți, la toți” cei care facem parte din comunitatea vie a Bisericii.

(rv – A. De Carolis – A. Dancă)