La papa Francisc, Academia Pontificală Ecleziastică

RV 25 iun 2015. Tot joi, 25 iunie 2015, papa Francisc a primi în audiență comunitatea Academiei Pontificale Ecleziastice, împreună cu președintele acesteia, mons. Giampiero Gloder, la încheierea anului de studiu universitar și de formare culturală și spirituală. Suveranul Pontif a mulțumit viitorilor diplomatici ai Sfântului Scaun, printre care se află și doi preoți români, pentru faptul de a-și fi pus viața la dispoziția Bisericii și a Sfântului Scaun și a subliniat câteva aspecte esențiale pentru misiunea lor diplomatică în comunitatea națiunilor și în Bisericile locale.
• «Sfântul Scaun este sediul Episcopului Romei, Biserica care prezidează în caritate, care nu se așază pe mândria deșartă de sine, ci pe curajul zilnic al condescendenței, al înjosirii de sine a Învățătorului ei. Adevărata autoritate a Bisericii Romei este caritatea lui Cristos. Aceasta este singura forță care o face universală și credibilă pentru oameni și pentru lume; aceasta este inima adevărului ei, care nu înalță ziduri de dezbinare și excluziune, dar se face punte care construiește comuniunea și recheamă la unitatea neamului omenesc; aceasta este puterea ei secretă, care alimentează speranța ei tenace, invincibilă în ciuda înfrângerilor de moment».

Nimeni nu poate fi reprezentantul cuiva fără să-i oglindească trăsăturile și să-i amintească chipul, după cum spune Isus: ”Cine m-a văzut pe mine, l-a văzut pe Tatăl” (In 14,9). De aceea, a continuat Papa adresându-se diplomaticilor ecleziastici, ”nu sunteți chemați să fiți înalți funcționari ai unui Stat, o castă superioară auto-păstrătoare și agreată în saloanele mundane, ci să fiți custozii unui adevăr care îi susține din adânc pe cei care îl propun, și nu invers”.
• «Este important să nu vă lăsați uscați de transferurile continue, dimpotrivă, este necesar să cultivați rădăcini profunde, să păstrați memoria vie a motivației cu care ați întreprins această cale, să nu vă lăsați goliți de cinism, nici să permiteți să se prăfuiască chipul Celui care se află la rădăcina propriului parcurs sau să se confunde vocea care a dat început propriului drum».

Pregătirea specifică de care viitorii diplomatici beneficiază în cadrul Academiei Ecleziastice, a spus mai departe papa Francisc, urmărește creșterea realității pe care o vor întâlni, iubind chiar și micile realități. ”Voi vă pregătiți, într-adevăr, să deveniți «punți», împăcând și integrând în rugăciune și în confruntarea spirituală, tendințele de a se afirma asupra celorlalți, presupusa superioritate a privirii care împiedică accesul la substanța realității, pretenția de a cunoaște deja îndeajuns. Pentru a face aceasta e necesar a nu transpune, în domeniul în care unul își desfășoară activitatea, propriile scheme de înțelegere, proprii parametri culturali și propriile referințe ecleziale”.
• «Slujirea la care veți fi chemați vă cere să tutelați libertatea Scaunului Apostolic, care pentru a nu-și trăda misiunea sa înaintea lui Dumnezeu și pentru adevăratul bine al oamenilor, nu se poate lăsa încătușat de logica grupurilor de interes, să devină ostatic al împărțirii contabile ale consorțiilor, să se mulțumească de împărțirea între consuli, să se supună puterilor politice și să se lase colonizat de gândirea forte a timpului sau de hegemonia iluzorie impusă de ”mainstream” (curentul dominant – n.r.). Voi sunteți chemați să căutați, în Biserici și în popoarele în mijlocul cărora acestea trăiesc și slujesc, binele care trebuie încurajat. Pentru a îndeplini cât mai bine această misiune e necesar să depuneți atitudinea de judecător și să îmbrăcați haina pedagogului, a celui care este capabil să facă să iasă din Biserici și din slujitorii săi potențialul de bine pe care Dumnezeu nu întârzie să-l semene».

În fine, Pontiful a subliniat încă o dată misiunea pe care într-o zi vor trebui să o îndeplinească și care îi va conduce în diferite situații: ”În Europa, care trebuie să se trezească; în Africa, însetată de reconciliere; în America Latină, înfometată de hrană și interioritate; în America de Nord, atentă la redescoperirea rădăcinilor unei identități care nu se definește pornind de la excluziune; în Asia și Oceania, provocate de capacitatea de a fermenta în diaspora și de a dialoga cu vastitatea culturilor ancestrale”.

(rv – A. Dancă)