Torino. Papa, la spitalul Cottolengo: nu puteam să nu vin la voi

RV 21 iun 2015. Sfântul Părinte a vizitat duminică după amiază, în cadrul pelerinajului său la Giulgiul din Torino, bătrânii și persoanele cu dizabilități de la centrul de îngrijire a bolnavilor ”Sf. Iosif Cottolengo”. Întâlnirea s-a desfășurat în biserica spitalului, unde papa Francisc a fost salutat de pr. Lino Piano, responsabilul Micii Case a Providenței Divine, și de sr. Giovanna Masè, superioara generală a Surorilor Sfântului Iosif Benedict Cottolengo. În cuvântul său, Sfântul Părinte a subliniat că exemplul Sfântului Iosif Cottolengo își păstrează întreaga actualitate și în timpurile noastre, în care longevitatea celor în vârstă ”nu este văzută întotdeauna ca un dar al lui Dumnezeu, ci mai degrabă ca o povară, mai ales când sănătatea este grav compromisă”. Când se crede că o persoană bolnavă nu mai are o viață demnă de a fi trăită, a subliniat papa Francisc, se comite ”un păcat social foarte grav”.
• «Dragi frați și surori, nu puteam să vin la Torino fără să mă opresc în această casă, în Mica Casă a Providenței Divine, fondată cu aproape două secole în urmă de sfântul Iosif Benedict Cottolengo. Inspirat de iubirea milostivă a lui Dumnezeu Tatăl și încredințându-se pe deplin în Providența sa, el a primit persoane sărace, abandonate și bolnave care nu puteau fi primite în spitalele din acea vreme. Excluderea celor săraci și greutatea pentru cei nevoiași de a primi asistență și îngrijirile necesare, e o situație care, din păcate, este prezentă și astăzi. S-au făcut mari progrese în medicină și în asistența socială, dar s-a răspândit o cultură a rebutului, drept urmare a unei crize antropologice care nu mai pune omul în centru, ci consumul și interesele economice (cf exortația apostolică ”Evangelii gaudium”, 52-53)».

Printre victimele acestei culturi a rebutului, Pontiful i-a menționat în mod special pe cei bătrâni, ”memoria și înțelepciunea popoarelor”, care sunt primiți în număr foarte mare în centrul Sf. Iosif Cottolengo:
• «Longevitatea lor nu este văzută întotdeauna ca un dar al lui Dumnezeu, dar uneori ca o povară greu de susținut, mai ales când sănătatea este grav compromisă. Această mentalitate nu face bine societății și este îndatorirea noastră să dezvoltăm ”anticorpii” împotriva acestui mod de a-i considera pe cei bătrâni sau persoanele cu dizabilități ca și cum ar fi vieți care nu mai sunt demne de a fi trăite. Acesta este un păcat, este un păcat social foarte grav».

Papa Francisc a scos în evidență iubirea atentă cu care Sf. Iosif Cottolengo le primea pe aceste persoane spunând că în această casă de îngrijire ”putem învăța un alt fel de a privi viața și persoana umană”. Cottolengo, a fost sublinierea Papei, a meditat îndelung pagina evanghelică despre judecata de pe urmă a lui Isus, din capitolul 25 al evangheliei după Sf. Matei, și nu a rămas indiferent la chemarea lui Isus care cere să i se dea de mâncare și de băut, să fie îmbrăcat și vizitat. ”Condus de caritatea lui Cristos el a început o Operă de caritate în care Cuvântul lui Dumnezeu și-a dovedit toată rodnicia sa. De la el putem învăța concretețea iubirii evanghelice, pentru ca mulți săraci și bolnavi să găsească o casă, să poată trăi ca într-o familie, să simtă că fac parte din comunitate și că nu sunt excluși și suportați”.
• «Dragi frați bolnavi, voi sunteți mădulare prețioase ale Bisericii, voi sunteți trupul lui Cristos cel răstignit pe care avem onoarea să-l atingem și să-l slujim cu iubire. Prin harul lui Isus voi puteți fi martori și apostoli ai milostivirii divine care mântuiește lumea. Privind la Cristos cel răstignit, plin de iubire față de voi, și cu ajutorul celor care se îngrijesc de voi, veți afla puterea și mângâierea de a vă duce crucea zi de zi».

Rațiunea de a fi a acestei Mici Case – a continuat Sfântul Părinte - nu este «asistențialismul» sau simpla filantropie ci Evanghelia și rugăciunea: ”Evanghelia iubirii lui Cristos este puterea care a făcut-o să ia naștere și care o face să meargă înainte, fiind în centru iubirea de predilecție a lui Isus pentru cei mai fragili și mai slabi. Și de aceea, o asemenea Operă nu merge înainte fără rugăciune, care este prima și cea mai importantă lucrare a acestei Mici Case, după cum spunea deseori fondatorul vostru (cf Detti e pensieri, nr. 24), și după cum dovedesc cele șase mănăstiri de viață contemplativă care sunt legate de această Operă”.

În fine, înainte de pleca din biserica centrului ”Sf. Iosif Cottolengo”, papa Francisc i-a salutat pe bolnavii și îngrijitorii prezenți, mulțumindu-le acestora din urmă pentru iubirea depusă în activitatea lor și îndemnându-i, și pe unii și pe alții, să se roage pentru el și pentru Biserică. Dar din acest loc de suferință, Sfântul Părinte a simțit nevoia să încredințeze tuturor o intenție specială de rugăciune: ”Rugați-vă pentru copiii care învață catehismul, rugați-vă pentru copiii care fac prima Sf. Împărtășanie, rugați-vă pentru părinți și familii, dar de aici, rugați-vă pentru Biserică, rugați-vă pentru ca Domnul să trimită preoți, să trimită călugărițe care să facă această muncă atât de mare!”. Și după ce s-au rugat împreună ”Bucură-te, Marie!”, papa Francisc le-a împărțit tuturor binecuvântarea sa apostolică.

(rv – A. Dancă)