Audiența generală. Papa: familia şi boala, şcoala solidarităţii

RV 10 iunie 2015. Familia, a fost dintotdeauna spitalul cel mai apropiat(…), educaţi copiii de astăzi la şcoala solidarităţii, a spus papa Francisc la audienţa generală de miercuri, 10 iunie, din Piaţa Sfântul Petru. Continuând seria catehezelor dedicate familiei creștine, Sfântul părinte a vorbit despre relaţia dintre familie şi boală, o „experienţă a fragilităţii noastre– spune el – pe care o trăim mai ales în familie, încă de mici copii şi mai ales la bătrâneţe”. Papa a cerut Bisericii să-i ajute şi să-i mângâie pe cei bolnavi,  „fără a se pierde în vorbe”, cu aceeași preocupare pentru suferința oamenilor pe care a avut-o Isus Cristos. Succesorul lui Petru a invitat familiile de astăzi să-şi educe copiii la sensibilitatea faţă de cei bolnavi şi la situaţiile de suferinţă, pentru a nu creşte „anesteziaţi”.

• „În familie – spune Papa – boala persoanelor dragi este trăită cu «mai multă» suferinţă şi chin. Iubirea este cea care ne face să simţim acest «surplus» de durere. Nu întâmplător – a explicat Pontiful– pentru un tată sau o mamă este mai greu să suporte boala fiului sau a fiicei, decât propria boală. Familia, putem spune, a fost dintotdeauna spitalul cel mai apropiat. Şi în zilele noastre, serviciul spitalicesc este un privilegiu în unele părţi ale lumii, unde persoanele sunt departe de un spital. Cei care asigură îngrijirea şi îi ajută pe bolnavi să se vindece sunt părinţii, fraţii, surorile şi bunicile”.

Papa Francisc reiterat în cadrul catehezei trei dintre numeroasele vindecări făcute de Isus pe parcursul vieţii sale pământeşti: episoade descrise de Papa drept „întâlniri ale Mântuitorului cu cei bolnavi”, pe care îi vindecă „sufleteşte şi trupeşte”. El se prezintă în mod public, ca „persoană ce luptă împotriva bolii şi care a venit să-l vindece pe om de orice rău: sufletesc şi trupesc”.  

• „Este emoţionant pasajul biblic în care «după ce a apus soarele, i-au adus la Isus pe toţi bolnavii şi posedaţii de diavol» (Mc 1, 32). Dacă mă gândesc la marile oraşe contemporane, mă întreb unde sunt astăzi porţile în faţa cărora să-i ducem pe bolnavii noştri, în speranţa de a fi vindecaţi? Isus nu s-a sustras niciodată îngrijirii bolnavilor. Nu a trecut niciodată cu vederea un bolnav, nu i-a întors spatele. Când o mamă, un tată sau pur şi simplu prietenii, aduceau în faţa lui un bolnav pentru a-l atinge şi a se vindeca, nu întârzia să facă aceasta; vindecarea era mai presus de legile timpului, chiar de legea sacră a respectării zilei de odihnă. Învăţătorii legii, a explicat apoi Papa, îi reproşau lui Isus că făcea vindecări în zi de sâmbătă, pentru că făcea bine. Dar iubirea lui Isus consta în a le da sănătatea, a-i vindece, a le da binele. Binele este pe primul loc, întotdeauna”.

Isus dă aceeaşi putere de vindecare şi ucenicilor săi, pe care îi trimite în lume să vindece asemenea lui, adică „să se apropie de cei bolnavi şi să aibă grijă de ei în totalitate”. Pentru a reliefa aceasta, un alt episod biblic amintit de Pontif în cateheza de miercuri este cel al orbului din naştere (In, 9, 1-5), când ucenicii lui Isus îl întreabă cine ar fi păcătuit pentru ca el să se fi născut orb.

 •„Isus le răspunde foarte clar: nici el, nici părinţii săi, s-a întâmplat aceasta pentru a se împlini planul lui dumnezeu. Şi l-a vindecat. Aceasta este gloria lui Dumnezeu! – asigură Papa. Aceasta este misiunea Bisericii: să îi ajute pe săraci, fără a se pierde în prea multe vorbe. Să ajute întotdeauna, să consoleze, să mângâie suferinţa şi să fie aproape de bolnavi”.

Nu în ultimul rând papa Francisc a subliniat nevoia rugăciunii continue pentru cei bolnavi, atât cea personală cât și comunitară. Un pasaj evanghelic care aminteşte de importanţa rugăciunii este cel al femeii cananeence (cf. Mt 15,21-28), care deşi „ nu aparţine poporului lui Israel, îl imploră pe Isus să o vindece pe fiica sa. Isus, pentru a-i pune la încercare credința, îi răspunde iniţial: «Nu pot». Însă, femeia nu renunţă.  Când o mamă cere ajutor pentru creatura sa – afirmă Papa– nu renunţă niciodată!  Știm cu toții acest lucru, mamele luptă pentru copiii lor”.

Din cadrul audienţei nu au lipsit dificultăţile întâmpinate de familie în faţa bolii, datorate slăbiciunii umane.  Cu toate acestea, spune Papa, „timpul petrecut alături de un membru bolnav al familiei, întăreşte legăturile dintre membrii familiei”. Experienţa bolii dă naştere la «gesturi eroice» din partea familiei şi sunt «o şcoală a vieţii» pentru copii:

• „Acele gesturi care se fac atunci când cineva este bolnav, sunt faptele eroice ale familiilor (…) sunt gesturi de tandreţe şi curaj. Slăbiciunea și suferința persoanelor noastre cele mai dragi şi mai sfinte, poate fi, pentru copiii și nepoții noștri, o școală de viață mai ales când momentele de boală sunt însoțite de rugăciune și apropiere grijulie faţă de membrii familiei. Să educăm copiii şi nepoții noştri să înțeleagă această apropiere pe timp de boală în familie, pentru a nu creşte anesteziaţi faţă de suferinţa oricărei persoane”.

La finalul audienţei papa Francisc a făcut un apel la comunitatea creștină de a nu abandona familiile care trăiesc situaţii de boală şi de a mulţumi Domnului pentru acele experienţe frumoase de fraternitate, care ajută familiile să traverseze momentele dificile de durere și suferință.

„Această apropiere creştinească – a încheiat Succesorul lui Petru– este o adevărată comoară pentru parohie; o comoară de înțelepciune, care ajută familiile în vremuri dificile și ne face să înțelegem Împărăția lui Dumnezeu mai bine decât orice predică. Sunt mângâieri ale lui Dumnezeu”.

Primiți și binecuvântarea apostolică invocată de Succesorul lui Petru la finalul audienței generale de miercuri, 10 iunie 2015, în Piața Sfântul Petru pentru toate familiile şi persoanele bolnave din lume.

(rv– M. Caba)