Sarajevo: întâlnirea Papei cu preoții și persoanele consacrate

RV 07 iun 2015. Cultivați memoria trecutului dar nu pentru a pune la cale răzbunarea ci pentru a construi pacea: este îndemnul adresat de papa Francisc preoților, seminariștilor, persoanelor consacrate și novicilor din Sarajevo, cu care s-a întâlnit sâmbătă după amiază, 6 iunie 2015, în catedrala orașului martir. Primit de rectorul catedralei, Pontiful s-a dus mai întâi în fața Preasfântului Sacrament al Euharistiei unde a stat mai multe minute în reculegere și adorație, după care a făcut o vizită la mormântul Slujitorului lui Dumnezeu Josip Stadler, primul arhiepiscop de Sarajevo și ctitorul catedralei, grav afectată de războiul din anii ’90.

Salutul arhiepiscopului de Sarajevo, card. Vinko Pulić, a fost urmat de mărturiile prezentate de un preot, pr. Zvonimir Matijević, un călugăr, fratele Jozo Puškarić, și o călugăriță, sora Ljubica Šekerija. Toți trei, supuși atrocităților comise de cultivatorii violenței, au găsit în credință puterea de a-i ierta pe călăii lor. După anii regimului comunist și drama războiului, au spus vorbitorii, timpurile de față sunt marcate de o nouă formă de violență, de agresivitatea relativismului.
• «Am pregătit un discurs pentru voi, dar după ce am ascultat mărturia acestui preot, a acestui călugăr și a acestei călugărițe, simt nevoia să vă vorbesc liber. Ei ne-au prezentat viața, ne-au povestit experiențe, ne-au vorbit despre atâtea lucruri urâte și frumoase. Înmânez discursul, care e frumos, cardinalului arhiepiscop. Mărturiile vorbesc de la sine. Aceasta este memoria poporului vostru. Un popor care uită memoria sa nu are viitor. Aceasta este memoria părinților voștri și a mamelor voastre în credință. Acum au vorbit doar trei persoane, dar în spatele lor se află atâția alții care au suferit aceleași lucruri».

”Nu aveți dreptul să uitați istoria voastră, dar nu pentru a vă răzbuna ci pentru a face pacea”, a spus mai departe, vizibil emoționat, papa Francisc în catedrala din Sarajevo, dedicată Inimii Preasfinte a lui Isus. Pontiful i-a îmbrățișat pe cei vorbitori, pe care i-a numit în mod simbolic ”martiri”, iar emoția sa se unește la cea a pr. Zvonimir, care în urma bătăilor și torturilor îndurate în 1992, acum este bolnav de scleroză multiplă. Papa însuși i-a cerut pr. Zvonimir să-i dea binecuvântarea. La rândul său, fratele Jozo a vorbit despre situația prin care a trecut în același an, când a fost deportat într-un lagăr de concentrare. Aici a rămas patru luni de zile și a fost salvat, după cum a spus el însuși, de ajutorul trimis de Dumnezeu chiar și prin forma unor alimente primite de la o femeie de religie musulmană. Nu îndepărtată în timp, este situată drama călugăriței, sora Ljubica, care în 1993 a fost supusă unor mari violențe de milițieni străini ca să treacă la altă religie dar fidelitatea în credință a fost mai tare decât suferințele provocate de mâna omului.

Adresându-se celor prezenți, papa a transformat paginile de viață, suferință și durere ale acestor persoane consacrate într-un îndemn în care este cuprinsă întreaga viață a lui Isus Cristos:
• «Vreau să vă spun că aceasta a fost o poveste de viață marcată de cruzime. Chiar și astăzi, în acest război mondial, vedem atâtea și atâtea gesturi de cruzime. Voi, însă, să faceți întotdeauna contrarul acesteia: să aveți simțăminte de blândețe, frățietate și iertare. Să duceți mai departe crucea lui Isus Cristos. Biserica, Sfânta Maică Biserică, așa vă vrea: mici martiri, în fața acestor mici martiri, mici mărturisitori ai Crucii lui Isus».

(rv – A. Dancă)